Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește AS.ro pe Discover
1. Spania e o țară cu oameni bucuroși, mereu pozitivi, aproape optimiști cronic, și unde interacțiunea cu semenii e vitală, un soi de secret al longevității. Și exact așa joacă și „Furia Roja”. Ca un grup fericit, pentru care fotbalul înseamnă în primul rând conexiunile dintre jucători, nicidecum niște individualități aruncate pe teren, ca la francezi. Spaniolii au răbdare, lasă impresia că au tot timpul din lume, dar totodată n-au nicio secundă de pierdut ca să se gândească măcar că cineva poate fi mai bun decât ei. Nu-i aroganță, e certitudinea lucrului bine făcut, e consecința unei educații sportive cum nu există nicăieri pe planetă.
2. Francezii au venit cu Mbappé, Dembélé, Olise, Barcola, dar n-au venit cu o echipă. Nu doar azi, ci pe tot parcursul turneului, la care au defilat numai atunci când au găsit spații, în fața unor echipe mai degrabă naive. Iar când au dat în sfârșit peste o echipă, „cocoșii” s-au prăbușit în masă, fără glorie, pur și simplu dizabilitați de precizia și presingul spaniolilor. De fapt, francezii nici n-au venit azi la meci. Și mai trist pentru ei, chiar de ziua lor națională.
3. Lamine Yamal a fost ținta ușoară a criticilor care măsoară exclusiv și obsesiv fotbalul în goluri și pase decisive, incapabili să-i deslușească și dedesubturile. Dar puștiul a făcut un pas în față fix când trebuia. La 19 ani, l-a păcălit pe Digne ca la juniori, cu o viteză în plus, nu doar fizic, ci și mental, și a deschis drumul „Furiei Roja” spre finală. Lamine n-a venit cu floricelele, ca Olise ori alți „lăudați”, dar a făcut o muncă excelentă tot turneul și a interpretat ideal partitura tactică a Spaniei. Poate că în acest moment nu e cel mai mare din lume, dar în câțiva ani, când va mai fi văzut câte una și alta în fotbal, va deveni starul suprem al acestui sport.
4. În ultimele zile, au apărut mulți experți, unii de canapea, care au decretat că Franța va mătura cu Spania. Era evident că nu va fi așa. Ce nu era însă evident era că Franța va fi neutralizată total, că va arăta precum au arătat Portugalia sau Belgia înaintea ei. Iar aici e meritul lui Luis de la Fuente, un vulpoi bătrân, de 65 de ani, care nu are faima altora și nu prea prinde primele pagini. Dar De la Fuente își calculează mutările cu o exactitate care îi face pe maeștrii șahiști să-și scoată pălăria. Calm, fără să ia decizii pripite, selecționerul Spaniei a pregătit meciul la cheie. I-a blocat pe francezi sus, acolo unde îi doare tare, și a pus în scenă o echipă compactă, strânsă, cât tehnica superioară a francezilor să conteze la fel de mult ca o cremă solară într-o zi cu ploaie. Până la urmă, Luis de la Fuente e adevăratul expert, nu cei care cântau prohodul „Furiei Roja”.
You must be logged in to post a comment Login