Antrenorul Ovidiu Burcă a afirmat că a plecat ”cu conştiinţa împăcată” de la echipa de fotbal Oţelul Galaţi, cu care şi-a reziliat contractul miercuri.
„Un alt capitol s-a închis în viaţa mea, altul se va deschide. Vreau să mulţumesc sincer celor care au avut încredere în mine în ianuarie şi m-au adus într-un moment greu! Le mulţumesc gălăţenilor pentru căldura cu care m-au primit. Jucătorilor, de asemenea, vreau să le mulţumesc pentru aceste luni petrecute împreună, dar şi oamenilor care sunt mai puţin vizibili, personalul auxiliar, cei care ne fac zilele mai uşoare. A fost o perioada scurtă, dar foarte intensă. Plec cu conştiinţa împăcată. Din nefericire, pe termen scurt, rezultatele nu reflectă întotdeauna cantitatea şi calitatea muncii depuse”, a scris Burcă pe pagina sa de Facebook.
Ce a transmis Ovidiu Burcă după ce a plecat de la Oțelul
„Gestionarea situaţiei sportive, dar şi financiare, a fost una foarte complexă: cei mai buni jucători au fost vânduţi, alţii şi-au reziliat contractele, iar cei rămaşi erau cu gândul mai degrabă la plecare. Din păcate, imaginea extrem de negativă ne-a împiedicat să aducem la timp jucători cel puţin la fel de valoroşi ca cei plecaţi. Cu toate acestea, împreună cu conducerea cred că am gestionat bine lucrurile şi le-am adus într-un punct de echilibru”, a explicat fostul fotbalist, notează agerpres.ro.
„Ştiu că aşteptările au fost mari în ceea ce mă priveşte. Înţeleg şi regret dezamăgirea suporterilor, dar plec cu capul sus, lăsând în urmă o muncă bine făcută şi cu convingerea că viitorului antrenor îi va fi infinit mai uşor decât mi-a fost mie şi staffului meu. Cred că echipa aceasta, în efectiv complet, se poate lupta de la egal la egal cu orice echipă din Superligă, aşa cum am făcut-o, de altfel, cu Dinamo, Craiova sau Rapid”, a mai spus Burcă.
Ovidiu Burcă regretă plecarea de la Oțelul
Tehnicianul regretă plecarea de la Galaţi, subliniind că două luni şi jumătate nu sunt de ajuns pentru a construi ceva la o echipă: „Respect decizia conducerii, dar cred că problemele echipei erau în cu totul altă parte, şi nu în zona tehnică. Asta este viaţa, am încetat de mult să mai cred în justeţea ei. Poate stă în destinul meu să construiesc edificii în care vor locui şi de care se vor bucura alţii. Pentru mine, fotbalul e viaţă. Iar viaţă înseamnă lumină, bucurie, rezilienţă, curaj, ambiţie, disciplină, creativitate, camaraderie. Rezultatele sunt de multe ori faţete ale unor egouri exacerbate.
You must be logged in to post a comment Login