Marius Niculae, la interviurile Digi Sport: ”Dacă nu aveam accidentarea, mă băteam cu Hagi și cu Mutu”

• SuperLiga: Univ. Craiova – UTA Arad, sâmbătă, 21:15, DGS 1

• SuperLiga: Oțelul – CFR Cluj, sâmbătă, 18:30, DGS 1

Marius Niculae are două povești – ce a fost și ce ar fi putut fi. Prima i-a oferit titluri cu Dinamo și Sporting Lisabona, concursurile la flotări cu Cristiano Ronaldo sau amitirile cu Jardel. A doua se dezvăluie când închizi ochii: transferul la Milan, turnee finale sau cât de departe ar fi zburat Săgeata lansată cu atâta forță în fotbalul mare, la doar 15 ani.

Digi Sport: Se împlinesc 20 de ani de când Dinamo nu a mai luat campionatul. Când va veni următorul titlu?
Dinamo a trecut printr-o perioadă foarte, foarte grea. Da, se fac 20 de ani de la ultimul campionat. Țin minte că numai în atac îi aveam pe Claudiu Niculescu, Dănciulescu, Bratu, Andrei Cristea, Zicu, Miranda și Lemnaru. V-am enumerat doar atacanții, ca să vă dați seama ce echipă aveam. Acum, ușor-ușor, sper ca lucrurile să intre pe făgașul normal. Din ceea ce văd eu, după promovare, lucrurile au evoluat firesc pentru Dinamo. Dar, ca să câștigi campionatul, trebuie să faci investiții mai consistente. Avem exemplul Craiovei, care aduce jucători în fiecare an.

A schimbat și antrenorul.
Din nefericire pentru Dinamo, a plecat și Kopic, un om care începuse să construiască o echipă. Doi ani la rând a fost în play-off, cu șanse de a ajunge în cupele europene în sezonul trecut. Din punctul meu de vedere, continuarea lui ar fi fost un lucru firesc.

Ai vorbit despre atacul din perioada în care jucai tu la Dinamo. Acum îi avem pe Pușcaș, Karamoko și Alex Pop. Cum ți se pare acest atac?
Pușcaș este atacantul central, numărul 9. Pop poate juca și el acolo, iar Karamoko este mai degrabă un jucător de bandă. Se simte mult mai bine în lateral și are nevoie de spații. Genul acesta de atacanți are nevoie de benzi foarte bune și de jucători care să le aducă mingea în fața porții ca să marcheze. Dar dacă joci în benzi cu jucători de picior invers, cu un dreptaci în stânga de exemplu, de multe ori va intra în interior și nu va centra din prima cu piciorul stâng.

Doar dacă nu e Quaresma și centrează cu exteriorul.
Exact. Apropo de Quaresma, îmi aduc aminte că, la un meci, putea să-mi centreze cu stângul și a făcut o rabona. Mi-a pus-o pe cap. Și l-am întrebat după aia: ‘De ce n-ai centrat normal?’. Răspunsul lui știi care a fost?: ‘Era prea ușor’.

Un antrenor l-a pus să joace fundaș stânga

Ai fost atacant de la început? Sau ai jucat și pe alte posturi?
Numai atacant am fost, îmi plăcea să dau goluri. Au mai încercat unii antrenori să-mi schimbe poziția, dar nu a funcționat. Fundaș stânga m-a pus o dată. Dar eram un fel de Roberto Carlos, tot în față mă duceam. La echipa de tineret a lui Dinamo, parcă. Iar la echipa mare era Viorel Hizo. Și cum atunci tineretul juca înainte de meciul seniorilor, el era în tribună. Și când m-a văzut fundaș stânga, la pauză a strigat la antrenor să-mi schimbe poziția, că n-am ce căuta fundaș stânga.

Cine a fost primul care ți-a spus că vei ajunge un fotbalist mare?
Nu mie, ci tatălui meu i-a spus Ionel Augustin. Lucrasem puțin cu el la lovirea mingii cu capul, pentru că era extrem de bun la acest capitol. El i-a spus tatălui meu: ‘Vezi că ăsta mic al tău o să ajungă mare.’ În rest, parcursul meu a fost foarte rapid. La 15 ani am primit prima ofertă de la Anderlecht, pe o sumă impresionantă pentru vremea aceea. Eu aveam obiective foarte clare. Voiam să debutez la Dinamo, apoi la echipa națională și abia după aceea să mă transfer într-un campionat puternic. Acum lucrurile s-au schimbat. Se pune mult accent pe partea financiară, iar mulți jucători sar peste anumite etape.

Când ți-ai dat seama că ești diferit de ceilalți copii de vârsta ta?
Eu jucam la loturi cu jucători cu un an sau chiar doi ani mai mari. Mi-am dat seama că este ceva serios în momentul în care am primit oferta de la Anderlecht. Imediat am debutat apoi într-un amical la Dinamo. Țin minte perfect. Jucam cu Farul. Eram singurul junior din lot și abia împlinisem 15 ani. Era Bondrea antrenor. Prin minutul 85, mă cheamă: „Hai, copile, să te vadă lumea, să vedem ce poți!’. Cinci minute. Era 1-0 pentru Farul. Am intrat, îmi centrează Marian Pană și dau gol din foarfecă. 1-1 s-a terminat. Din acel moment am rămas la prima echipă și mi-am dat seama că pot mai mult.

Dacă alegea judo, acum era polițist și dădea amenzi

Fizic, nu era diferență între tine și jucătorii de la echipa mare.
Nu prea. Făceam și judo, aveam o mobilitate peste medie și ajungeam foarte ușor la anumite mingi. Elasticitate aproape de Ibrahimovic, care a făcut și el arte marțiale.

Te-ai gândit vreodată ce ai fi realizat dacă rămâneai la judo?
Probabil că acum eram în sistem, îți dădeam amenzi (n.r. râde). Sau luam vreo medalie, că am fost campion la judo, să nu uităm. Dar ăsta era traseul, ca alți colegi de-ai mei care au făcut judo.

Cine era idolul tău din copilărie?
La început a fost Florin Răducioiu, pentru că debutase foarte devreme și era atacant. Îmi doream și eu același parcurs. Mai târziu îmi plăceau Gabriel Omar Batistuta, Vieri și, bineînțeles, Ronaldo, Il Fenomeno. Când vedeam o schemă făcută de ei, încercam imediat să o reproduc la antrenament sau în fața blocului.

Cum te-au primit jucătorii experimentați ai lui Dinamo, tu având 15 ani atunci?
Păi, nu prea păream de 15 ani. Mihai Tararache m-a și întrebat: „Câți ani ai, mă?’ „15.’ „Cât mă?!’ Cam asta a fost reacția lui.

Cu Torje la agățat, Prunea la bătaie

Avem câteva provocări pentru tine. Ai trei variante: Dănciulescu, Torje și Florin Prunea. Primul pe care îl suni dacă ai nevoie de un sfat important. Din cei trei.
Dănciulescu.

Primul pe care îl suni dacă ai rămas fără bani?
Tot Danciu.

Primul pe care îl suni dacă vrei să bei un șpriț?
Torje.

Dar dacă vrei să-ți recomande un restaurant bun?
Tot Torje.

Primul pe care îl suni dacă ai nevoie de ajutor la o bătaie?
Prunea. Portarii, de regulă, au o forță foarte mare în brațe. Așa că îl aleg pe domnul Prunea.

Nu-l iei pe Torje?
Torje e mai micuț. Danciu niciodată n-a stat la vreun conflict… Pe Torje aș fi putut să-l iau, dar am nevoie de alonjă.

Pe cine suni dacă vrei să râzi?
Tot pe Prunea.

Dar dacă vrei să agăți o fată?
Torje.

Pe cine suni dacă ai nevoie să repari ceva prin casă?
Dintre cei trei… cred că Danciu, că am înțeles că e mai casnic.

Pe cine suni dacă ai nevoie de ajutor cu rețelele sociale?
Piticul, pe Torje. El e mai actualizat la capitolul ăsta.

Pe cine suni dacă vrei să afli ultimele informații din sport? Cine este cel mai bine informat?
Domnul Prunea. Știe tot.

Dacă ai nevoie de cineva care să-ți spună adevărul în față?
Aici îi ridic pe toți trei. Pe toți mă bazez că spun lucrurile direct. Așa s-a construit relația dintre noi la Dinamo: să ne spunem adevărul în față. Cred că și de aceea am avut rezultate.

Vlădoiu și Ganea, cei mai certăreți

Mergem mai departe. Nu doar dintre cei trei, ci dintre toți colegii pe care i-ai avut de-a lungul carierei, cine era cel mai probabil să întârzie?
N’Doye întârzia tot timpul. Și la cantonamente, și în perioadele de pregătire.

Cine era cel mai probabil să se zgârcească la nota de plată? Cine era mai chibzuit cu banii?
Sunt mulți. Aș putea face o listă întreagă. Dar, de regulă, jucătorii veniți din zona africană erau mai strângători. Când ieșeam împreună în oraș și făceam câte o masă între noi, niciodată nu prea aveau bani la ei… Era ceva rău. Dar îi puneam pe o listă și, când veneau primele, le opream banii.

Cine stătea cel mai mult în sala de forță?
Dolha. La 7 dimineața era acolo. Și înainte, și după antrenament. Ca el n-am văzut pe nimeni atât de dedicat la sala de forță.

Pe cine era cel mai probabil să-l vezi cu o carte în mână?
Pe Ionuț Badea l-am văzut. Bine, și eu aveam cărțile la mine, pentru că mi le băga mama și mă asculta după aceea.

Cine era cel mai probabil să bea o bere în plus?
Aici… Tamaș.

Cine era cel mai probabil să stea cel mai mult în fața oglinzii? Cine era cel mai cochet?
Tot Dolha. Că l-am prins de câteva ori la sală cum se aranja în oglindă. Și se uita la abdomen să vadă… Și mai e unul care stătea în fața oglinzii – Cristiano.

Cine era cel mai superstițios?
Listă mare. Unii își legau șireturile într-un anumit fel, alții intrau cu piciorul drept pe teren. La națională, se băteau Contra și Marica, amândoi voiau să iasă ultimii din vestiar. Până la urmă se fluiera și trebuiau să iasă cam în același timp.

Cine era cel mai probabil să se certe cu arbitrul?
De regulă, căpitanii erau cei mai vocali. În perioada aceea, la Dinamo, Cătălin Hîldan era. Mai era un Jean Vlădoiu. Sau Ionel Ganea.

Ganea chiar a mers mai departe…
Da, a sărit de partea cu cearta. (n.r. râde)

Dar cine avea fitilul cel mai scurt? Cine era primul care sărea la conflict pe teren?
Tot ei, Jean și Ionel Ganea. Și de afară, Sa Pinto.

Cine era cel mai probabil să devină analist TV?
Cred că Ionuț Badea. El era genul căruia îi plăcea să-și aleagă cuvintele, să explice. La el mă gândeam că, dacă nu va continua cu antrenoratul, era cel mai potrivit.

Neaga era cotat mai bine decât Mutu la juniori

Dar cineva despre care spuneai că sigur va deveni antrenor?
Nu cred că te gândești la asta în timpul carierei. Probabil spre final. Dar erau colegi care își notau toate antrenamentele. Mutu, de exemplu.

Îți aduci aminte prima întâlnire cu Adrian Mutu? Ce impresie ți-a făcut?
La început nu mi-a plăcut un singur lucru: nu dădea pase. Eu fiind mai mic cu doi ani. Știi cum era, ‘A venit și piticul ăsta să ne ia locul…’. Erau deja formate grupulețele. Dar m-am descurcat.

Ți-ai dat seama de atunci că are ceva special?
Erau foarte mulți jucători buni în acea generație: Cernat, Rădoi, Chivu, Mutu, Neaga… Să nu se supere Adrian pe mine, dar, la juniori, Neaga era văzut chiar mai bine decât Mutu. Era căpitanul echipei la Pitești. Am avut multe clinciuri cu Mutu, dar pe zona pozitivă. Dacă puneai o cameră pe noi, ziceai că suntem cei mai mari dușmani. Făceam pariuri câte goluri dăm. Și dacă dădeam eu gol, nu-mi mai pasa el și invers. Dar era totul într-o competiție pozitivă.

Louis Munteanu seamănă cu Van Nistelrooy

Facem un exercițiu. Cine a fost mai bun? Marius Niculae sau Viorel Moldovan?
Viorel Moldovan. Am fost jucători diferiți, am jucat împreună. Dar, dacă ne uităm la statistici și la numărul de goluri pentru echipa națională, îl aleg pe el.

Marius Niculae sau Ionel Ganea?
Sunt mai mic ca el… Ganea, că îl ajută și cifrele.

Marius Niculae sau Marica?
Aici, Ciprian e mai mic decât mine. Deci eu.

Marius Niculae sau Bogdan Stancu?
Marius Niculae.

Marius Niculae sau Denis Alibec?
Marius Niculae.

Marius Niculae sau Bîrligea?
Marius Niculae.

Marius Niculae sau Louis Munteanu?
Eh, aici… Îmi place foarte mult Louis Munteanu. E pariul meu. Încă de acum patru ani, când a venit pentru prima dată la naționala U21, aveam mare încredere că va deveni un jucător decisiv pentru națională.

Cu ce te-a impresionat la el?
Cu ușurința de a marca. Are o naturalețe incredibilă de a finaliza. L-aș asemăna cu Van Nistelrooy. Care la fel, avea o ușurință de a înscrie din orice poziție. Îmi aduc aminte de Louis Munteanu, când l-am văzut prima dată, din zece șuturi marca șapte goluri. Era incredibil la execuții. Îi spuneam atunci lui Florin Bratu: ‘Unde l-ai ținut pe băiatul ăsta?’.

Se putea bate cu Hagi și Mutu pentru titlul de golgheter al naționalei

Vorbeam mai devreme despre atacanții echipei naționale și despre cifre. Câte goluri crezi că ai fi marcat la națională dacă nu apărea acea accidentare?
Cred că m-aș fi bătut cu Mutu și cu Hagi. Eram pe acolo. Că eu și debutasem foarte devreme.

Rămâne un regret faptul că nu ai jucat la un Campionat Mondial?
Da, sincer, da. Cel mai aproape am fost la barajul cu Slovenia. Nu mi-am imaginat niciodată că nu vom trece de acea echipă. Mai ales că era momentul. Era un amestec între Generația de Aur și generația noastră. Și îl aveam și pe Hagi antrenor.

Te-ai gândit vreodată cum ar fi arătat cariera ta fără acea accidentare?
Nu. Eu prefer să privesc lucrurile invers. Dacă mă accidentam în România, poate nici nu mai eram astăzi aici, la această masă, cu voi. Întotdeauna am încercat să văd partea bună a lucrurilor. Asta m-a motivat mereu. Și în perioadele în care eram accidentat mă gândeam că există oameni care sunt în scaun cu rotile, iar eu sunt doar accidentat și mă voi întoarce. Nu am intrat niciodată în zona aceea în care să renunț. Într-adevăr, am fost aproape de un transfer foarte mare, dar mi-am spus că bine că acea accidentare s-a întâmplat acolo și nu în România.

Hagi i-a pus mingea pe cap la o centrare

Ne întoarcem la provocări. Ai trei variante: Cristiano Ronaldo, Adrian Mutu și Gheorghe Hagi. Pe cine alegi căpitan?
Grea întrebare… Pe toți trei, că altfel se ceartă.

Pe cine pui să bată penalty-ul decisiv?
Pe Hagi.

Pe cine pui să execute o lovitură liberă în minutul 90?
Depinde de poziție, de context. De aproape pe Mutu, de la distanță pe Cristiano. Și de la distanță medie, pe Hagi. Că au calități diferite.

Pe cine pui să-ți centreze în fața porții?
Pe Hagi. Am jucat chiar la meciul lui de retragere și m-am și speriat când mi-a venit mingea în cap. Pur și simplu m-a lovit în cap. Adică nu mă așteptam. Eu am plecat, am făcut demarcarea și, până să mă întorc, mingea era deja în cap.

Pe cine alegi să țină discursul din vestiar?
Cristiano Ronaldo.

De ce? Mulți nu văd această latură a lui.
E cel mai în măsură. La vestiarele în care a fost, Manchester United, Real Madrid, Juventus, e cel mai indicat.

Pe cine alegi să fie imaginea echipei, omul de pe afiș?
Având în vedere că trăim în vremurile cu social media și tot ce înseamnă imagine, Cristiano nu se compară cu nimeni.

Pe cine trimiți să vorbească la interviul de după meci?
Depinde de rezultat. Dacă am câștigat, pe Gică. Am pierdut, pe Cristiano.

Dar ai văzut că Ronaldo, când pierde, bombăne, e foarte supărat.
Păi, tocmai. Răspunde foarte sec și nu dă curs anumitor întrebări.

Crezi că e măcinat de rivalitatea cu Messi?
Sută la sută. Garantez.

Adică, dacă îl vede pe Messi că marchează, se ambiționează și mai mult?
Da. Inclusiv la acest Campionat Mondial, după ce Messi a marcat primele două goluri, a și scris: ‘Sunt aici’.

Făcea concursuri de flotări cu Ronaldo

Îți aduci aminte cum era Cristiano Ronaldo la început? Ce obiceiuri avea? Alimentație, sală…
Abia după ce am citit un interviu cu soția lui Lewandowski, care este nutriționist, mi-am dat seama că de atunci Cristiano mânca foarte corect. Exact cum ar trebui să mănânce un sportiv de mare performanță. Acum 25 de ani însă nu știam toate lucrurile acestea. La Sporting aveam o zi pe săptămână în care doctorul ne explica de ce trebuie să bem apă la o anumită temperatură și ce beneficii are fiecare lucru. M-a surprins faptul că el mânca într-o ordine inversă: începea cu desertul și continua apoi cu restul mesei.

Căte flotări făcea?
Am făcut concurs cu el în cameră. Și eu am făcut 150 de flotări și o mie de abdomene. La început îl băteam, făcea mai puține decât mine, dar nu s-a lăsat până nu m-a depășit.

Îți aduci aminte prima întâlnire cu el?
Da. Eram cu Jardel când l-a adus Loți Boloni să-l prezinte echipei. Jardel s-a uitat la el și a spus: ’Cine e copilul ăsta?’. ‘Ăsta o să fie mai bun decât voi doi la un loc.’, ne-a zis Loți. Și după antrenament ne-am dat seama că așa va fi.

Era timid sau avea deja încredere în el?
Avea tupeu. Încă de atunci spunea că va ajunge numărul unu în lume și noi mai râdeam de el. Dar atunci toată lumea îl vedea pe Quaresma mai bun. Era un jucător special. Ridica stadionul în picioare prin atingeri, rabona, călcâie… Dar treptat, prin muncă, disciplină și obiective bine setate, a reușit.

Credeai atunci că va ajunge la nivelul acesta?
Sincer, nu. Credeam că va ajunge un fotbalist foarte mare, dar nu mă gândeam la dimensiunea pe care a atins-o. Contează și contextul. Trebuie să fii omul potrivit la locul potrivit. Dacă nu jucam acel meci cu Manchester United, să-l vadă și să-l transfere, poate traseul lui era altul.

‘Prințul’ Cristea, exemplu de jucător care nu și-a valorificat talentul

Există și un contraexemplu? Un jucător foarte talentat despre care credeai că va ajunge foarte sus, dar nu și-a atins potențialul?
Da. Adrian Cristea de la Dinamo. ’Prințul’. Avea niște calități extraordinare. Eu îi vedeam o carieră mult mai mare decât cea pe care a avut-o. Avea o ușurință incredibilă cu mingea la picior. Din păcate, cred că nu a muncit suficient cât să-și atingă adevăratul potențial.

Cristiano Ronaldo și-a creat imaginea aceasta de om arogant. Cum este în realitate?
Este o persoană extraordinară. Cel mai important este că nu a uitat niciodată de unde a plecat. Nu știți, poate. Taximetristul care îl ducea la stadion pe vremea când eram la Sporting avea vis – să aibă un Porsche. Când Cristiano s-a întors după ce ajunsese la Manchester United, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i dea cheile de la un Porsche. Ajută foarte multă lume, dar nu face publice aceste gesturi. Are un suflet foarte mare, a avut o situație financiară nu foarte bună în copilărie.

Cum vezi diferența dintre copilăria lui Cristiano și cea a fiului său?
Chiar am văzut într-un interviu povestind că și-a certat băiatul după ce a lăsat un bacșiș foarte mare la frizer. I-a spus: ‘Sunt banii mei. Când vei începe să câștigi banii tăi, vei înțelege cât de greu se fac. Până atunci faci ce spun eu cu banii mei.’ Copiii aceștia, cărora părinții le oferă tot, sar niște etape, cei care cresc în astfel de condiții nu înțeleg întotdeauna valoarea banilor.

Cristiano a fost la extrema cealaltă. A povestit și el cât de grea a fost copilăria lui.
Exact. L-a dus pe băiatul lui să vadă camera în care locuia la Sporting și copilul nu putea să creadă că a stat într-un pat atât de mic.

Jardel, amendat cu 80.000 de euro de Boloni

Dar Jardel cum era?
A luat cea mai mare amendă din istoria lui Sporting. 80.000 de euro. Vreo trei apartamente la vremea aceea. A lipsit de la un antrenament și Loți l-a amendat.

Foștii colegi spun că, la finalizare, era unic.
Așa este. V-am spus mai devreme că Louis Munteanu marca șapte goluri din zece șuturi. La Jardel erau minimum opt din zece. Era incredibil. Cu capul era imbatabil și avea un simț al poziției extraordinar. La un moment dat mi-a spus: ‘Nu te mai uita după mine. Tu centrează, că o găsesc eu’. Din punct de vedere tactic era greu să lurezi cu el, dar la finalizare era ceva ieșit din comun.

Haaland, 20 la sută talent, restul muncă

Avem o altă provocare. Împărțim performanța în două componente: talent și muncă. Totalul este 100%. Cum împarți procentele? Începem cu Cristiano Ronaldo.
Cristiano Ronaldo: 50% talent, 50% muncă.

Lionel Messi?
Messi: 80% talent, 20% muncă.

Kylian Mbappé? Talent și muncă?
La Mbappé cred că predomină talentul. Are niște calități native extraordinare. Aș spune aproximativ 65% talent și 35% muncă.

Erling Haaland?
La Haaland aș merge pe 20% talent și 80% muncă.

Chiar dacă are și niște calități fizice ieșite din comun?
Da, dar aici mă refer la munca din spatele performanței. La Mbappe e viteza aceea, care e nativă. La viteză nu prea poți să antrenezi foarte mult, decât 5-10 procente. În timp ce la Haaland e multă muncă. Am văzut multe filmulețe, în vacanțe tăia copaci…Omul e într-un fel… La finalizare este foarte bun, aproape de Jardel. Jardel era imbatabil cu capul, dar Haaland atacă foarte bine spațiile, are mobilitate și un instinct extraordinar pentru gol.

Lamine Yamal?
La Lamine Yamal aș spune 75% talent și 25% muncă. Este aproape de Messi din punct de vedere al talentului. E un jucător genial ca talent. Acum rămâne de văzut cu munca pe parcurs. Momentan nu e la acel nivel.

Neymar?
Cam la fel. 75% talent și 25% muncă.

Galerie Foto

Cannavaro, cel mai dificil adversar

Cu ce coleg te-ai înțeles cel mai bine pe teren?
Adrian Ilie.

De ce?
M-am înțeles din prima cu el. La echipa națională aveam o chimie perfectă. Mă simțea și îmi dădea mingea exact unde și când trebuia. Țin minte că, după victoria cu 2-0 împotriva Ungariei, l-am întrebat la al doilea gol: ‘Tu n-ai ridicat o secund[ capul. De unde ai știut că sunt la bara a doua?’. ‘Am simțit că acolo trebuie să fii.’ Aveam o conexiune extraordinară. Nu trebuia să vorbim nimic. Ne înțelegeam doar din priviri.

Adversarul care ți-a pus cele mai mari probleme?
Nesta și Cannavaro. Dar Cannavaro mai mult. L-am încercat pe toate părțile, dar când încercam să trec de el, mai venea Nesta… Deci nu am avut nicio șansă. Înainte de meci le spuneam colegilor: ‘Dați la cap, că îl mănânc, e mai mic decât mine.’ La primul minge, am sărit relaxat, el un cap peste mine. Mă uitam să văd dacă are arcuri la picioare. Avea o detentă incredibilă. El a fost adversarul care mi-a creat cele mai mari dificultăți. Și l-am ținut minte.

Video cu emisiunea Interviurile Digi Sport, la care a fost invitat Marius Niculae

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Etichete: cristiano ronaldo , marius niculae , mutu , ganea , marius niculae hagi

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News