Articol scris de Bogdan Pop și Radu Drăguț
Pe teren, avea crampoanele ca niște bisturie și i se spunea “Chirurgul”. Aduna cartonașele galbene precum punctele de fidelitate, peste 120 în carieră, una în care a avut o relație la distanță cu fair play-ul. Trofeele le-a câștigat cu Dinamo, se consideră rapidist, iar acasă se simte la Timișoara. În fața Stelei a văzut mereu roșu, uneori și la propriu.
Are povești din derby-uri cu Dănciulescu și Dică, ori de când stătea în cameră cu Dani Coman, căruia îi era ”impresar” la lupte de stradă și alături de care bea lapte bătut la pungă când rămâneau fără bani.
”Ca antrenor sunt mai talentat decât ca fotbalist”, spune acum Alexa. Are trei promovări și o caută pe a patra, cu Poli. Nu se mai tunde, ”face parte din personalitatea mea părul lung” și admite că ar fi ipocrit să fie dur cu iubiții fetelor lui având în vedere trecutul lui. Iar în ultima vreme se obișnuiește cu notorietatea din afara terenului, acolo unde a descoperit că și viața operează uneori fără anestezie.
Digi Sport: Ai fost desemnat antrenorul ultimelor două luni în Liga 2 cu Poli Timișoara. Cum e, se vede promovarea la orizont?
După foarte mult timp, lumea începe să spere. La Timișoara s-au schimbat foarte multe lucruri. Principalele entități ale orașului și județului, Consiliul Județean și Primăria au făcut front comun și toată lumea vrea promovarea asta. Avem condiții bune. S-au întâmplat foarte multe lucruri în ultimii ani și acum este o emulație în absolut tot ce ține de Poli.
Și vine și stadionul.
Da, vine stadionul mic. În jur de 10.000 de locuri, am înțeles că e gata în decembrie. Eu, sincer, nu cred că nu va fi gata atunci, dar cu siguranță returul îl vom juca acolo. E important pentru că, lăsând la o parte faptul că pot să fiu subiectiv, cred că fotbalul românesc are nevoie de Poli sau de echipele de tradiție în prima ligă. Nu mai departe de meciul ăla cu Rapid, din Cupă. A fost o atmosferă excepțională.
Pancu e locomotiva Rapidului
Legat de acest meci, pentru că avem acum în față un FCSB – Rapid, cum ți s-a părut Rapid?
În primul rând, Rapidul arată foarte bine cu Pancu. Uite că perioada asta bună a CFR-ului cu Daniel nu e întâmplătoare. Cred că, la începutul campionatului, să fiu sincer, nu-i vedeam în primele trei. Dar Rapidul joacă, are un joc consistent, iar acum o văd să se bată la campionat. Cred că marele merit îl are Daniel Pancu. Pentru că și sezonul trecut Rapidul a avut aceleași condiții, dar n-a reușit, a clacat pe final, la fel ca și în sezonul precedent. Cumva, pare că Rapidul se stinge pe parcurs. Dar eu cred că nebunia asta a lui Pancu și modul în care este de serios reprezintă principalul atu. Cred că Pancu e locomotiva Rapidului în momentul ăsta.
Ce jucători din echipa Rapidului crezi că pot decide un astfel de derby cu FCSB?
Mie îmi place foarte mult atacantul, Stojilkovic. E un jucător excepțional. Chiar dacă a început cu multe ratări și lumea începuse să-și pună semne de întrebare. Eu cred că era inevitabil să înceapă să marcheze. Are toate calitățile. În primul rând, e un jucător puternic, rapid, e un jucător care știe fotbal, e bun și unu la unu. Pe mine m-a surprins încă de când l-am văzut la început. Apoi, au găsit un echilibru și pe linia de fund, la fel de important, pentru că știți cum se spune: atacanții vând bilete, apărarea câștigă campionatele. După care, Vulturar, Grameni, sunt la un nivel foarte bun. Au extremele astea rapide, că e Dobre, că e Kamara, sau Petrila. În momentul ăsta, cred că Rapidul e foarte echilibrat. Cred că asta are în plus față de FCSB.
Și FCSB?
FCSB e o echipă care a început prost. Cred că marea problemă a FCSB-ului e omogenitatea. Au transferat foarte mult și cred că mai durează un timp până să arate bine. O văd pe Rapid favorită în meciul ăsta, dar e un derby.
Rapid are lot mai bun decât FCSB
Dacă ar fi să facem o comparație între cele două echipe, să luăm mai multe elemente. Ca lot, cine stă mai bine?
După foarte mult timp, cred că Rapid.
Și la antrenori?
Reghecampf e un antrenor foarte bun. Are stilul ăsta prin care mobilizează foarte bine. Din punctul ăsta de vedere, cred că amândoi sunt la fel. Cred că Pancu are un plus de omogenitate la nivel de echipă și contează foarte mult în momentele astea. Cred că Reghecampf are un plus de experiență față de Pancu. Dacă vorbim strict de cei doi antrenori, cred că antrenorul care e mai liniștit și care reușește să aducă echipa la un nivel de echilibru în momentul jocului va avea de câștigat.
Dar la nivelul patronilor cine stă mai bine? Gigi Becali sau Dan Șucu?
Aici e diferență! Gigi Becali are foarte multă experiență…
Inclusiv tehnică…
(n.r. râde) Sunt total diferiți, din toate punctele de vedere. Dan Șucu e un om care vine din mediul privat, care a clădit o afacere de la zero, mult mai așezat, mai echilibrat. Gigi Becali, în schimb, și acum revin la cuvântul ăsta, cu o experiență mai mare, expansiv, cu investiții enorme. Dar cred că, în genul ăsta de momente, a învățat foarte bine să motiveze jucătorii. Cu modul lui de a fi. Îi ceartă, vorbește cu ei, probabil. Amândoi sunt foarte buni în ceea ce fac. În primul rând, pentru că bagă bani. Doar că, în ceea ce privește stilul și modul de a conduce un club, sunt total diferiți.
Dică, cel mai greu adversar în derbyuri
Care e prima amintire care-ți vine în minte din acest derby, ca jucător? Că ai prins câteva ca fotbalist al Rapidului.
Ca jucător? Cartonașul roșu! A fost un meleu, încăierarea aia de mi s-a rupt tricoul. S-a agățat Prepeliță de el și nu-i mai dădea drumul.
Cu cine ai avut cele mai tari dueluri în aceste derbyuri?
L-am avut pe Aliuță, pe Dică… Apoi am avut meciurile mele personale cu Mirel Rădoi. El era lider și mie îmi plăcea să mă dau la lideri. Jucătorul care mi-a pus foarte multe probleme a fost Dică. Dar nu prin ceea ce făcea cu mingea. Era genul de jucător pe care nu-l vedeam, adică tot timpul se demarca în spatele meu. Erau jucătorii care nu-mi conveneau deloc. Mie îmi convenea Aliuță, deși în primul meci contra lui Aliuță m-a dominat clar. După aia, istoria a fost alta.
Ai scăpat fără galben atunci?
Sigur nu!
Îți mai avertizai înainte de meci câte un adversar? Îi spuneai ‘Ai grijă!’?
Știi când am început să fac lucrul ăsta? Când deja îmi creasem așa un renume de dur. Și la un moment dat îmi era și foarte greu, gândește-te că venea Dănciulescu adversar direct. Cu el am jucat în China, familiile stăteau una la alta, aveam o prietenie, o frăție, așa. Și când am ajuns la Timișoara, era adversitatea aia mare. El era căpitan, eu căpitan și preferam să nu vorbesc cu el. Zic: ‘Bă, nu vorbesc azi cu el, că dacă îl văd și încep… Trebuie să-l lovesc, n-am altă variantă!’. Că Dănciulescu dacă avea jumătate de ocazie, dădea gol. Și îmi ziceam: ‘Bă, nu vorbesc cu el, nu vorbesc cu el!’. Și când intram pe culoar, stăteam eu, căpitan, el, căpitan. El: ‘Băi, ce faci?’. Și nu-l băgam în seamă. ‘Iar ai început, bă, cu astea ale tale? Iar ai început cu prostiile alea?’. Începeam să râd și nu mai puteam să-l lovesc apoi. Dar Dică era jucătorul care se demarca invers și avea o calitate foarte bună, apărea mereu în careu. Și atunci simțeam că sunt probleme. Trebuia să mă trag mai jos, să fiu mai atent la el. În momentul în care te tragi mai jos, nu mai atingi mingea de multe ori.
Dar puteai să ajungi și tu la Steaua, nu?
Da, da, eram gata, gata. Îmi propusese cel mai mare salariu din campionat. Eram cel mai scump jucător în momentul ăla. M-a vrut Gigi Becali foarte mult. A venit și Meme în China să vorbească cu mine. Doar că m-au întors cei de la Dinamo, domnul Badea, Gigi Nețoiu.
Antrenorul care acceptă implicarea patronului e terminat
Ai fost aproape să ajungi și antrenor la FCSB, nu?
Da. M-am întâlnit cu domnul Becali și am discutat la el, în Pipera. Chiar am vorbit vreo două-trei ore. Nu a fost să fie, însă. L-am cunoscut atunci și îl apreciez mult. Modul lui de viață, cum vede lucrurile, e foarte credincios și chiar a fost o discuție mișto. Mie mi-a plăcut foarte mult atunci.
Dar cum ai fi putut să lucrezi cu Gigi Becali? Pentru că ai avut mai multe declarații de-a lungul timpului în care spuneai că n-ai fi de acord să-ți facă cineva schimbările.
Acum, în cursul vieții se întâmplă situații care te fac să-ți revizuiești puțin comportamentul. Pe lângă asta, eu sunt foarte apreciat pe Giulești. Și de aici ar cădea direct varianta cu FCSB. Pentru că nu vreau să dezamăgesc niște oameni care au fost lângă mine în niște momente foarte grele. Deci lucrurile sunt foarte clare din acest punct de vedere. Apoi, într-adevăr, îmi este foarte greu să antrenez la un patron, și nu neapărat domnul Becali, la un patron care îți face schimbările și mai apare și în presă și spune lucrurile astea. Pentru că mă cunosc cum sunt. Adică eu cred, și timpul a demonstrat-o, că cea mai mare autoritate într-un vestiar trebuie să o aibă antrenorul. Chiar dacă face greșeli de ordin tehnic, tactic, în alegerea primului 11, jucătorul trebuie să-l simtă șef cumva, pentru că așa merg lucrurile. Și șef nu ești doar când dai cu pumnul în masă. Șef te simte jucătorul și când știi fotbal, și când iei o decizie și ți-o asumi, și când deciziile îți aparțin. În momentul în care apar lucrurile astea, jucătorul nu te mai vede lider. Adică, indiferent ce spui, ce zici, aici se pierde cumva din esență. De fapt, cred că se pierde aproape tot.
Ce se întâmplă atunci?
Jucătorul de fotbal are o latură de egoism. Caută, atunci când lucrurile nu merg, să-și găsească un alibi.. În momentul în care antrenorul nu mai e antrenor și în săptămâna aia sunt discuții de genul ‘Iar ne face echipa patronul’, nu mai vine plusul ăla pe care trebuie să-l dea în meci, că nu mai ai de unde să-l dai. Pentru că organismul nu e mașină. Bagi cheia, pleacă și dai 150 la oră și apoi o conduci cum vrei tu. Sunt limitele astea care contează foarte mult și cred că asta este cea mai mare problemă cu genul ăsta de patroni. Deși sunt convins că mai sunt patroni în fotbalul românesc care fac asta.
Spuneai la un moment dat că un antrenor se poate considera terminat dacă acceptă aceste intervenții ale patronului. Îți păstrezi afirmația?
Da. În vestiar ești terminat, ca antrenor, sau aproape că nu mai ești pe acolo.
Păi, și atunci îi înțelegi pe antrenorii care acceptă să meargă la FCSB în condițiile acestea?
Păi, eu cred că, uite, Reghecampf are foarte multă experiență cu domnul Becali. Reghecampf are și un statut, pentru că a adus rezultate. Uite, pe tiparul ultimilor ani, au fost aduși antrenori la FCSB fără nume sau nu cu CV-uri importante. Și atunci, punându-mă în locul lor, îi înțeleg. Adică poate o dau bine, poate îmi iese… Serios, e foarte greu să stai acasă și să n-ai perspectivă. Și, dintr-odată, îți sună telefonul, te sună domnul Becali și accepți. Că n-ai… Adică ‘Mă duc, lasă, văd eu ce-o fi. O reglez eu cumva’. Sunt convins că poate gândesc așa.
Ce sfat i-ai da lui Gigi Becali dacă l-ai avea acum în fața ta?
Să-și asculte antrenorul. L-aș sfătui să lase antrenorul să antreneze.
‘Judecătorul’ Dan Alexa
Avem mai multe provocări pentru tine. Îți dăm câteva situații cu care se confruntă un antrenor și tu trebuie să decizi ce sancțiune aplici. Ai trei variante de verdict: achitat, amendă sau exclus din lot. Un jucător întârzie la antrenament și spune că nu i-a sunat ceasul. Ce faci?
Amendă. Am avut recent.
Un jucător dă like unei postări în care antrenorul este cerut afară.
Bătut! Achitat, dar nu mai joacă!
Un jucător aduce frizerul în cantonament înainte de meci.
Achitat.
Un jucător e surprins în club cu 48 de ore înainte de derby.
Exclus din lot.
Un jucător nu vine la meci pentru că și-a stabilit nunta în ziua jocului. S-a întâmplat chiar în fotbalul nostru, recent.
Am pățit și eu! Aici e o discuție. E ceva din timp… Dar de obicei, nu poți să-l excluzi pentru asta. Achitat.
Un jucător i se plânge patronului de tine.
E pervers! Trebuia să-mi zică mie. Exclus!
Un jucător adoarme la ședința video înainte de meci.
Certat, spart. Dar achitat.
Un jucător vine la antrenament mirosind a băutură.
Exclus din lot.
Un fotbalist nu vrea să intre pe finalul meciului, când vrei să faci schimbare.
Asta e cea mai simplă. Exclus!
Un fotbalist spune într-un interviu că el ar fi făcut altă echipă de start, că ar fi gândit altcumva tactica.
Aici e greu să amendezi. Achitat. Dar spune foarte mult despre el, despre caracterul lui.
I-au fost propuși 500.000 dolari să trântească un mecci
Mai avem o provocare, ‘Adevărat sau fals?’. Ți s-au propus vreodată bani ca să participi la un meci aranjat?
Da.
Poți să dezvolți?
Cu Altmayer atunci, cu Dinamo Zagreb, a fost caz național. Jumătate de milion de euro.
Dar ți-ai pus întrebări vreodată, în timpul unui joc în care evoluai, că e ceva dubios?
Nu, nu mă gândeam. Poate la început, când mai erau meciurile alea, atunci când era Bistrița. Dar eram mic, nici nu jucam la Rocar, eram pe acolo.
Ai bănuit vreodată că vreun jucător de-al tău nu evolua la capacitate maximă din astfel de motive?
Nu, nu din astfel de motive. Dar că avea nemulțumiri sau că avea ceva, da. Am simțit că jucătorii, cumva, erau supărați pe o situație.
Că mai este acum și flagelul acesta al pariurilor, jucători care pariază pe cartonașe galbene. N-ai simțit niciodată așa ceva?
Crede-mă că există 100% flagelul ăsta. E cancer pentru sport, e cancer! Doar că nu m-am gândit la asta. Adică eu cred foarte mult în greșeala jucătorului, știi? Eu am luat la galbene… Deci, dacă erau atunci pariurile, trebuia să fiu monitorizat direct, suspectul numărul unu! La ce galbene, la ce roșii luam, cât de idiot eram atunci…
Îi aranja lupte pe bani lui Dani Coman
E adevărat că atunci când erai coleg cu Dani Coman îi aranjai lupte și că împărțeați banii?
Da! Și ce bine se bătea! Să vă ferească Dumnezeu de bătaie cu Dani Coman! Acum e rablagit, abia merge… O duceam greu atunci, foarte greu. Eram la Rocar, îmi aduc aminte, n-aveam bani deloc. Stăteam împreună cu el, aveam bani exact de lapte bătut. Știi că exista lapte bătut la pungă? Eu n-am știut până în momentele alea. Dar lui îi plăcea să se bată. Era înnebunit! Dani e personaj! E prietenul meu, e fratele meu, e un băiat de foarte mare caracter.
Acum zece ani, erai desemnat cel mai bun tânăr antrenor. De ce crezi că lucrurile nu au mers apoi așa cum ți-ai fi dorit?
După acel premiu am promovat Călărașiul, a fost o promovare istorică, nu se aștepta nimeni. Apoi am fost la Târgu Mureș, iar apoi o decizie care m-a tras în jos, dar asumată, a fost să mă întorc la Timișoara, într-o situație foarte grea pentru club. Nu am luat salariu un an de zile, a fost ceva mai mult de suflet. Apoi o altă decizie unde am greșit, am refuzat o ofertă importantă și am plecat la Reșița, tot ca să fiu aproape de casă. Era însărcinată nevasta… Acești doi ani au contat foarte mult, a fost foarte greu să revin apoi.
Ai vreun regret că n-ai ajuns la o echipă cu care să te bați la primele locuri în prima ligă?
Nu sunt tipul regretelor. Adică n-am din alea: ‘Mamă, dacă mă duceam…’, sau să cad în vreo depresie. Nu. Cred că așa a fost să fie.
A vrut să se lase de fotbal de mai multe ori
Te-ai gândit vreodată să renunți la cariera de antrenor?
De multe ori, de multe ori… Am avut un moment după meciul cu Reșița, la baraj. Gândiți-vă că n-am pierdut niciun meci un an de zile. Un an! Adică am avut vreo cinci egaluri și nici la baraj n-am pierdut, că am făcut două egaluri și la penalty-uri am pierdut și n-am promovat. Ăla a fost un moment în care am vrut să renunț. Am zis: ‘Băi, nu se poate!’.
Dar ca jucător?
Ca jucător, la Legia, la pauză, când am luat roșu. L-am nenorocit pe domnul Copos. Era meciul decisiv și am luat roșu în minutul 28-29, ceva de genul. Și la pauză am zis: ‘Gata!’. Și îmi aduc aminte că Iulian Apostol venise la baie atunci, unde eram și eu. Zic: ‘Bă, Iulică, mă las de fotbal!’. ‘Ce? Băi, tu ești nebun?’. Și mi-a făcut morală vreo zece minute. Adică mă certa: ‘Bă, tu ai copii, cum să te lași? Mă, de ce? Pentru roșul ăsta?’. Dar m-am gândit la asta și după meci, n-a fost doar la nervi. Aveam și 30-31 de ani, parcă, și zic: ‘Hai că oricum vreau să mă apuc de antrenorat’. Ăla a fost un moment în care voiam să mă las. Bine, după fiecare trofeu pierdut voiam să mă las! Am pierdut vreo trei finale de Cupă, e groaznic! Deci, decât să joci o finală și s-o pierzi, mai bine n-o mai joci! Mircea Lucescu, Dumnezeu să-l ierte, spunea: ‘Finalele nu se joacă, se câștigă!’. Două finale de campionat cu Poli, așa, finale de campionat. Urziceni, Galați, pierdute. Și la Oțelul, după două… La Galați…
Care crezi că e defectul tău cel mai mare?
Fac greșeli câteodată când sunt foarte nervos, în relația cu oamenii. Adică sunt greșeli care, la o vârstă, contează foarte mult. Când ești tânăr, nu prea contează, dar acum… Adică, la nervi, fac greșeli.
Care crezi că e cel mai enervant clișeu pe care-l auzi în lumea fotbalului din partea unui antrenor?
‘Și-au dorit mai mult victoria’. Poate să fie și altfel spus…
Dar care e cel mai mare neadevăr pe care-l spune un antrenor după meci?
‘Am avut momentele noastre în care puteam să revenim în meci’. Și a fost vreo 4-0 pentru ceilalți… Dar la 1-0 a fost un moment în care, dacă deschideam noi scorul… (n.r. râde).
Nu se mai tunde, părul lung face parte din personalitatea lui
De câte ori ești întrebat de ce nu te tunzi?
Păi, maică-mea mă ceartă întruna! Mă ia dimineața și pune mâna așa pe păr: ‘Dane, când te tunzi, când te bărbierești?’. ‘Mamă, lasă-mă! Când o să albesc, o să mă tund!’. Nu, cred că face parte din personalitatea mea. Adică nu, chiar nu mă gândesc acum. Dar mai văd la comentarii: ‘Când se tunde și ăsta?’, ‘Tundeți-l!’. Dar nu mă mai văd tuns scurt acum.
Dar fetele ce zic despre acest lucru?
Am o relație foarte bună cu fetele, sunt și mari. Eu am fost foarte mult timp plecat, absent, așa. Uite, asta îmi reproșez, pentru că prea m-am dus… Trebuia să găsesc timp să stau mai mult cu ele, să fiu mai implicat. Acum mă implic mult mai mult, am o altă relație. Sunt mari, adică e foarte simplu acum. Au iubiți, vin cu iubiții. E mult mai ușor… Acum avem o relație foarte bună și cred că în momentul ăsta se mândresc de mine.
Și cum ești ca viitor socru?
Bun, bun! Îți imaginezi ce ipocrit ar fi să fiu rău?
Te gândești la asta vreodată? Când ai un implus să dai un sfat mai dur și după aia îți spui: ‘Băi, hai să fim serioși! Că nici nu mă ia în seamă’.
Se uită fie-mea la mine: ‘Tata, te rog… Să nu intrăm în derizoriu…’. (n.r. râde).
Când ai notorietate, te prind paparazzi!
Cum se împacă ele cu notorietatea asta a ta care depășește sfera fotbalului?
La început, să știi, nu le-a plăcut. Uite, fiică-mea cea mare era foarte talentată la handbal. Și la școală avea o problemă, pentru că inevitabil: ‘E fata lui Alexa’. Știi? A deranjat-o foarte tare. Dar acum ți-am zis, cred că după mult timp suntem bine… Și ce a schimbat percepția fetelor a fost Asia Express. Pentru că ele n-au crezut nicio secundă că eu pot să fac față emisiunii. Adică la ce greutăți erau acolo. Să dormi pe jos, să dormi cu șobolani, să mănânci șobolani, să ai grijă de haine… Eu de aia m-am și dus, de fapt, la emisiune, că mi-a zis fiică-mea: ‘Te rog frumos să nu te duci, că ne facem de râs de tot!’. Eram într-o perioadă cu ea… Și a fost de orgoliu.
Dar ai vreodată senzația că această notorietate poate ți-a dăunat carierei de antrenor?
Păi, când ai notorietate mare, te prind și paparazzi! Și atunci cumva muți focusul de la sport la viața personală. Dar uite, cu toată notorietatea asta, mie valoarea mi-o dă fotbalul. Adică, dacă pierd un meci, nu ies din casă trei zile. Pentru mine, totul e fotbalul. Adică barometrul stării mele e rezultatul de ieri. Ăla e pentru mine edificator.
Apropo de ce ziceai tu, cu viața personală și antrenoratul, tu ai fost surprins într-un moment devenit celebru. Ai face ceva diferit acum?
Atunci mă gândeam: ‘Bă, ce prost am fost!’. Dar nu, deloc, sub nicio formă! Nu ai voie niciodată, ca bărbat, dar cred că te consideri educat, să bați o femeie. Nu regret. Mă felicit, sincer, pe cuvânt! Ce ieșea? Era circul pe pământ.
Mai talentat ca antrenor decât ca fotbalist
Hai să trecem la o altă provocare. ‘Nota de la 1 la 10’. Cât de dur era Dan Alexa ca fotbalist?
Nouă!
Deci ai regrete că se putea mai mult!
Da… (n.r. râde).
Dar cât de talentat era Dan Alexa ca fotbalist?
Patru.
Cât de bun antrenor e Dan Alexa acum?
Șapte.
Aici vin cu o completare. Crezi că ai fost mai bun ca jucător sau ești acum mai bun ca antrenor?
Cred că sunt mai talentat ca antrenor decât am fost ca jucător.
Cât de greu e de suportat Gabi Tamaș?
Zece!
Cât de mulțumit ești de viața personală?
Lipsește fiul meu. Dacă îl aveam și pe fiul meu, eram la zece. Deci 0pt.
Cât de bun tată ești?
Opt.
Ce crede lumea despre tine, dar nu e adevărat?
Că sunt idiot. A scris și cineva un articol, a zis că sunt ‘tâmpițel’. Am glumit cu idiotul. Dar asta m-a deranjat, că s-a spus că nu sunt un tip isteț.
Timpul a trecut mai repede decât ne-am fi dorit. Ultima întrebare: peste un an ne vedem în prima ligă?
Mi-aș dori foarte mult. E proiectul vieții mele. Am spus, sunt legat sufletește și sunt acasă, la Timișoara. De obicei, nu e bine să te duci acasă să muncești, pentru că ai foarte multe de pierdut. Ești foarte iubit, foarte apreciat, ai locul tău, dar dacă, Doamne ferește, nu reușești, tot timpul ești ăla care… Știi cum e, nimeni nu-i profet în țara lui. Mi-aș dori ca la anul să fim în Liga 1, pentru că, repet, Timișoara merită.
Video cu prezența lui Dan Alexa la Interviurile Digi Sport
Top articole
Recomandările redacției
You must be logged in to post a comment Login