Măldărășanu, la Interviurile Digi Sport. ”Nu aș putea lucra cu un patron ca Gigi Becali. Eu vreau să antrenez…”

• Media: Fotbal Club, miercuri, 19:30, DGS 1

• Media: Liga Digi Sport, miercuri, 15:30, DGS 1

Probabil că nu sunt mulți cei care ar răspunde repede „Măldărășanu” la întrebarea: „Cine este cel mai titrat jucător al Rapidului?”. Prim-planul l-au luat mereu alții, dar așa, subțire și discret cum a fost toată cariera, s-a strecurat direct în istoria Giuleștiului. Nouă trofee. Adică toate din perioada modernă a Rapidului.

La un moment dat, era cel mai longeviv antrenor din Superliga. Dar, cât a fost suficient să clipească, Hermannstadt a dispărut sub o perdea de fum. A retrogradat, a intrat în faliment, iar acum nici nu e sigur dacă a existat cu adevărat perioada în care a jucat o finală de Cupă.

Poveștile au rămas, însă. Cum a fost să joace alături de Lupu și Sabău, revederea dintre Robert Niță și Viorel Hizo după celebrul episod cu tricoul „nu mor caii când vor dulăii”, escapadele lui Șumudică la cazinou, cum a avut ofertă de la Steaua chiar în perioada „UEFAntasticii” sau de ce n-ar putea lucra niciodată cu Gigi Becali. „Eu vreau să antrenez, nu să…”. În așteptarea următoarei echipe, a venit la Interviurile Digi Sport.

Digi Sport: Cum e viața fără fotbal?
În momentul în care am plecat de la Sibiu, în decembrie, am spus că stau până în vară, pentru că aveam nevoie. Așa am simțit, că e nevoie de ceva timp pentru a mă reface, pentru că e o meserie stresantă. Dar acum nu înseamnă că vine vara și gata, ofertele vor apărea așa, în teancuri de hârtii, și sunt decizii greu de luat datorită multor oferte. Nu. Au fost câteva discuții și așa mai departe, dar am considerat că încă nu e bine pentru mine. Adică nici nu vreau să antrenez doar de dragul de a antrena. Ca antrenor e bine să ai inspirație, nu numai în momentul în care antrenezi la echipă, ci și când trebuie să alegi unde vei antrena.

Ultima echipă la care ai fost, Hermannstadt, a avut un final abrupt. Cum ai privit acel moment când a anunțat că se retrage cu o zi înainte să înceapă campionatul?
Bine, eu am tot sperat că nu o vor face, pentru că e totuși un oraș senzațional. Dar, din păcate, nu s-au reorganizat deloc. Cred că aveau o șansă să revină rapid, dar probabil asta a fost decizia patronilor. Nu știu ce discuții au fost între ei și Primărie, pentru că de acolo cred că a plecat, că Primăria a decis să nu mai bage bani în club.

A pierdut bani cu falimentul echipei Hermannstadt

Te gândeai că se va ajunge ca echipa efectiv să dispară?
Nu, nu cred că se gândea cineva la asta. Cred că a depins foarte mult de Ștefan Băcilă, că el era cu Claudiu Rotar, dar el băga cei mai mulți bani și probabil a rămas totul la latitudinea lui, la decizia lui. Și, în momentul în care el s-a retras, atunci chiar n-a mai fost cineva să țină echipa măcar la Liga a 2-a. Că la Liga a 2-a nu prea vin bani cam de nicăieri. Dar pe parcursul returului, nu cred că se gândea cineva.

Ai recuperat toți banii de acolo?
Nu. În momentul în care intră în faliment, este clar că banii îi pierzi. Sunt jucători care au patru luni de zile restanțe. Asta este situația, din păcate, în fotbalul nostru.

Văzând acum acest final trist al Sibiului, cu atât mai mare poate fi regretul că nu s-au concretizat atunci discuțiile cu Rapid?
Nu regret nimic. Chiar sunt un tip statornic, asta am și dovedit. De-aia probabil m-au adoptat suporterii. Adică au fost vreo trei situații când puteam să plec la anumite echipe și, mai ales, cea mai gravă situație a fost aceea de depunctare, când chiar primeam sfaturi: ‘Pleacă, pleacă, că până la urmă antrenorul va plăti!’. Dar am rămas.

Nicolescu și Burcă i-au schimbat contractul

Dar de ce nu ai ajuns atunci la Rapid?
M-am întâlnit cu conducătorii din momentul respectiv, da, ne-am înțeles, numai că, pe urmă, când am primit contractul, erau alte lucruri în contract, alte chestii. Adică una am vorbit, alta era în contract. Andrei Nicolescu și cu Ovidiu Burcă erau, cu ei doi m-am întâlnit și am discutat. Nu s-a pus problema banilor. Eu antrenam la Liga a 3-a, la Astra 2, mergeam la Rapid, erau la Liga a 4-a. Adică m-a bucurat, pentru că începeau proiectul cu mine ca antrenor. Se întorsese Pancu, se întorseseră Nico, Maftei, ca jucători… Mi-am dorit… Numai că…

Dar ce te-a deranjat?
Păi, nu mai puteam privi în ochi în momentul în care am văzut ce era în acel așa-zis contract. Am zis: ‘Metode vechi’, așa cum se întâmpla odată. Adică mie îmi mai greșesc anumite persoane din diverse instituții numele, ‘Măldărășeanu’ în loc de ‘Măldărășanu’, numai că aici erau alte greșeli și toate în defavoarea mea. Și eu chiar îl anunțasem pe Dani Coman, că el era președinte la Astra, că uite care e situația, că discut cu Rapid. Deja cred că îl pregătea pe Vali Negru ca să vină la Astra 2 în locul meu. Dar când am văzut ce se întâmplă, am zis că nu pot, n-am cum să lucrez așa. Chiar dacă Nico a ținut apoi să vină la Ploiești să ne întâlnim. A venit cu un alt contract, a stat vreo oră și i-am spus că asta este decizia mea, pentru că nu mai puteam.

Adică Niculae venise cu contractul corect apoi.
Da, dar am descoperit la final că și în acela era o greșeală… (n.r. râde). În fine, nu mai contează. Dar până la urmă, tot răul spre bine. Că așa am ajuns mai repede la Liga 1. Că de la Astra 2 din Liga a treia m-au pus antrenor la prima echipă foarte rapid, adică după ce a plecat Edi. În sensul… adică tot răul, să spun așa, a fost spre binele meu.

Ai lucrat cu doi foști coechipieri, Dani Coman și Daniel Niculae, conducători, iar tu antrenor. Cum i-ai compara?
Sunt diferiți, dar am lucrat foarte bine cu amândoi. Acum știi cum e, poate Dani Coman punea mai mult piciorul în prag când lucrurile erau dificile. Nico a lăsat mai mult de la el. Până la urmă și tu, ca președinte, poți să ajuți echipa sau un antrenor, dar trebuie să ai și suportul patronilor. Că nu poate președintele să vină cu banii de acasă.

Rapid se poate bate la locurile 1-3

Dar, apropo de foștii colegi, Pancu e acum antrenor la Rapid. Cum ți se pare Rapidul de acum?
Păi, cum spune și Pancu și are perfectă dreptate: îi trebuie timp acum. Dar normal că, fiind vorba de Rapid, lumea nu are răbdare. Vorbim de suporteri, dar, până la urmă, suporterii îl vor susține pe Pancu poate mai mult decât pe alții.

Păi, câtă răbdare să mai aibă și suporterii? Că de patru-cinci ani, Rapid tot pe locul cinci termină…
Da. Dar eu, dacă stau să mă uit așa un pic în urmă, cred că Pancone, așa cum a fost și cu Șumudică – ei sunt antrenori care vor fi mai susținuți de suporteri într-o perioadă grea în comparație cu orice alt antrenor.

Dacă-i întrebăm pe ei, vor spune că au fost și cei mai înjurați într-un anumit moment.
E dureros când știi ce ai făcut pentru echipă ca fotbalist, dar lucrurile se schimbă. Ești antrenor, apar și înjurături, apar fel și fel de apostrofări. Stim că i s-a întâmplat lui Șumi și cu acel bulgăre de zăpadă și atunci chiar că n-ai cum să nu pui la suflet. Dar acum revenim la Pancu, are de muncă. Este clar că s-a schimbat echipa destul de mult, dar lucrurile merg bine, sunt acolo.

Ce crezi că poate realiza Rapid în acest sezon? Se poate bate la titlu?
Cred că își poate realiza obiectivul, locurile 1-3. Din câte știu, cam ăsta ar fi, nu? Ar însemna cupele europene.

Cum a fost întâlnirea cu Dan Șucu

Poate nu sunt mulți care știu, dar Marius Măldărășanu este jucătorul cu cele mai multe trofee din istoria Rapidului. Te mândrești cu asta, bănuiesc.
Acum mulți ani, cred că primul care a spus lucrul ăsta a fost Daniel Niculae, eu nici nu mă gândeam la asta. ‘Bă, tu ești cel mai titrat jucător din istoria Rapidului’. Am nouă trofee… Bun, acum eu am venit de la Petrolul… Nu mai stau acum să spun cu ce echipă țineam, că jucam cu ‘Balaci’ în piept când eram copil, aveam nouă ani, de aici și numărul 8 de pe tricou. Iar tata era dinamovist. Dar, când am ajuns la Rapid, lucrurile s-au schimbat total, acum toată familia a devenit rapidistă. Dar am în suflet trei echipe, am spus-o mereu: Petrolul, Rapid și Brașov, pentru că la astea trei echipe am jucat în Liga 1.

Te gândeai atunci, în 2003, că vor trece mai bine de 20 de ani fără titlu pentru Rapid?
Nu, nu. Nu se gândea nimeni. Dar suporterii țin în viață un club. Și ei au fost unde au fost, au trecut prin multe. Și Petrolul la fel. Echipe care aproape că s-au desființat și au revenit, așa, ca pasărea Phoenix, au renăscut din cenușă. Dar să nu iei un trofeu, nu cred că se gândea cineva.

Te-ai întâlnit cu Dan Șucu, ați vorbit față în față, cum a fost acea discuție?
A vrut să mă cunoască. Au fost niște discuții, eu, la momentul ăla am anunțat conducerea Sibiului, pentru că era normal: ‘Uite, merg să discut, ca să știți’. Bine, am și cerut ca nimeni să nu afle, pentru că noi urma să jucăm finala Cupei și, în momentul în care se întâmpla lucrul ăsta și vedau jucătorii… Dar au fost doar niște discuții.

Cum ți s-a părut?
Foarte, foarte pozitiv. Doritor de performanță. Adevărul e că și prin ceea ce face arată asta. Acum, că nu au ieșit lucrurile până în momentul ăsta, asta e… Important este să te lupți în continuare și este foarte încăpățânat, din câte mi-am dat seama, și va reuși. La un moment dat se va întâmpla. Încăpățânat în sensul bun al cuvântului, adică ambițios, perseverent.

Deranjat când a fost fluierat pe Giulești

Avem câteva provocări pentru tine, Prima dintre ele, noi facem niște afirmații și tu spui simplu, dacă sunt adevărate sau false. ‘Am fost foarte aproape să antrenez Rapidul’.
Adevărat.

Am fost supărat că nu s-a realizat.
Fals. Pot să și detaliez puțin?

Sigur.
Lucrurile depindeau de foarte mulți factori, pentru că play-out-ul se termina după nouă etape, play-off-ul după zece etape. Și până la urmă, discutând și cu conducerea de la Sibiu, după ce s-a terminat ultima etapă, că noi am câștigat play-out-ul, nu puteam să-i țin așa, să aștepte… . Că Rapid, dacă bătea CFR-ul acasă în etapa a noua, jucau cu cupele europene pe masă la Cluj în ultima etapă. Și atunci ei nu puteau lua o decizie atunci. Iar eu, la fel, nu puteam să stau foarte mult, așa că, până la urmă, am semnat prelungirea. Deci nu îmi pare rău. Dar la un moment dat, va veni probabil și timpul meu la Rapid.

Ai avut vreodată impresia că Rapidul te folosește ca variantă de rezervă?
Fals.

Te-a deranjat când ai fost fluierat în Giulești?
A fost o chestie când am câștigat meciul în minutul 90, a dat Buș. A fost reacția unor suporteri și eu… Adică și reacția mea a fost una normală. E munca mea, cum să nu mă bucur? Sau când a fost semifinală de Cupă, când am alergat până acolo, când echipa dă gol în minutul 90 și ceva și joci o finală de Cupă, n-ai cum să nu te bucuri. Dar lumea nu înțelege, nu e o bucurie ostentativă. M-am bucurat pentru reușita echipei mele. Dar n-ai cum să-i mulțumești pe toți.. Într-adevăr, m-a durut un pic așa…

Consideri că meritai să antrenezi un club mare până acum?
Da.

A avut ofertă de la Steaua când juca la Rapid

Ți-a impus vreodată un conducător un jucător pe care să-l folosești?
Fals. Dar sunt unele discuții după meci… ‘X nu prea a jucat bine, nu mi-a plăcut’. Este părerea președintelui sau a oamenilor de lângă mine, care o dau un pic deviată, ca poate la meciul următor să-l bag pe altul, știi? Genul ăsta. Dar eu le-am simțit și nu am făcut… Am făcut doar cum simțeam eu, e vorba și de inspirație. Eu stau cu jucătorii, eu îi simt.

Cu Ianis Stoica cum a fost?
Aici a fost altceva. Niciun antrenor n-avea cum să nu-l bage pe Ianis. Merita să joace. Dar, într-adevăr, când îl mai țineam pe bancă, normal că mai apăreau niște reproșuri. Dar eu veneam și le argumentam. Ianis mergea la U21 și juca și acolo. Pe urmă aveam și alți ‘underi’ pe care trebuia să-i folosim. Nu puteam să joc numai cu același jucător și, pe urmă, într-o eventualitate în care s-ar fi accidentat Ianis, ce făceam?

Dar ți s-a impus să joace Ianis Stoica?
Nu mi s-a impus, dar, într-adevăr, se dorea asta. Și a fost o situație, ca să înțelegi. M-a sunat Ștefan Băcilă în ultimul sezon de Liga 1 al Sibiului. Am jucat la FCSB. Și am avut 1-0. Ianis venea de la turneul final de tineret și, normal, a avut o pauză. În fine, l-am băgat vreo 20 de minute. A avut și o ocazie foarte mare, bară, să facem 2-0. Până la urmă ne-au egalat. După meci, atunci a fost o discuție: ‘Știi că noi trebuie să-l vindem…’. ‘Băi, Ștefan, în primul rând, problema e că sunt oameni de lângă tine care vorbesc aiurea și patronii le iau de bune’. Și atunci am argumentat: ‘Ianis a fost la turneul final, i-am dat și lui o vacanță de șase zile, e în urmă cu pregătirea’. Și am zis: ‘Dacă se accidentează pentru că-l forțăm? Tu nu vei vinde un jucător accidentat’. ‘Ai dreptate, nu m-am gândit la asta’. ‘Păi de ce nu vorbești cu mine și vorbești cu altcineva?’. Că așa, dacă stai să pleci urechea la fiecare…

Continuăm cu întrebările ‘Adevărat sau fals?’. Ai avut ofertă de la Steaua când erai la Rapid?
Adevărat. Dar nu a fost vorba de ofertă. A fost o discuție în sensul în care eu nu prelungeam cu Rapidul. Am discutat atunci și cu nea Ando (n.r. Ioan Andone), era la Omonia Nicosia. Și prin diferite persoane a ajuns la mine varianta ca, dacă nu rămân la Rapid, să iau în calcul să merg la Steaua. Dar nu se punea problema, n-aveam cum. Și pe urmă a intervenit nea Mircea Lucescu, Dumnezeu să-l ierte, ca să rămân la Rapid. Ne calificasem în primăvara europeană și a contat mult telefonul ăsta.

Nu ar putea lucra cu Gigi Becali

Există vreun patron din SuperLigă cu care n-ai putea lucra?
Adevărat.

Aici nu mai dezvoltăm?
Ba da, dacă vreți. Eu îl apreciez pe domnul Becali în ceea ce face. A ajutat foarte multe cluburi să supraviețuiască, plătind sume pe jucători. Însă nu e o normalitate ce se întâmplă acolo. Dânsul a declarat: ‘Eu sunt patron, este jucăria mea’. Și de aia zic și am spus-o mereu: eu vreau să antrenez, nu să… Cu tot respectul pentru cei care au fost acolo și vor fi, este alegerea fiecăruia.

Deci nu te-ai vedea acolo?
Nu, hotărât. Uite, de exemplu, Dinu Todoran este finul meu și, când a mers la FCSB, m-a sunat. Am avut o discuție cu el și i-am zis: ‘Vezi că cel mai greu îți va fi să gestionezi situația cu presa, pentru că vor fi numai întrebări legate de schimbări, etc.’. Și uite, dintre toți, cel care s-a descurcat cel mai bine, din punctul meu de vedere, a fost Petrea. Vorbim de antrenorii români, nu vorbim de Charalambous.

Tu cum ai fi gestionat situația?
Dar nu mă văd în situația de genul… Să stau să mă trezesc că stau la ușa vestiarului – sau nu știu cum se procedează – și să vină cineva și să-ți spună: ‘Trebuie să-l schimbăm pe ăla, pe ăla’ și, pe urmă, intru în vestiar și fac schimbările? Încercăm să ne imaginăm acum. Adică eu, prin felul meu de a fi, eu pot să le zic: ‘Bă, băieți, asta e situația, da? Schimbările nu le fac eu, dar eu vă antrenez’ sau ceva de genul. Adică nu știu ce le-aș spune eu. În fine, noi vorbim vorbe acum…

Pe de altă parte, cum îți explici că sunt mulți cei care sunt interesați? De fiecare dată când e o schimbare de antrenor la FCSB, e o listă lungă de antrenori dispuși să vină.
Eu cred că oricare din cei care-și doresc să vină se gândește: ‘Dacă-mi iese?’. Adică dacă iau campionatul, dacă ajung în cupele europene? Și până la urmă, uită-te la Elias. A luat două campionate. Pe urmă, când pleacă undeva, n-o să-l întrebe cineva: ‘Știi, dar acolo tu făceai schimbările sau nu?’.

Dar restul, adică antrenorii români care au fost acolo, nu au avut ulterior traiectoria asta în carieră. Nu au prins contracte bune afară.
Da, uite cum e treaba. Tu antrenezi la FCSB, se bagă peste tine. Pe urmă mergi la altă echipă și-ți spune patronul: ‘Bă, uite, poate ar trebui să-l bagi pe jucătorul ăla’. Iar tu încăpățânat: ‘Nu și nu’. ‘Păi stai, mă, acolo făceai și aici nu?’. Știi ce zic? Cred că poți ajunge într-o astfel de situație.

Adică îți pui ca antrenor o astfel de ștampilă de care cu greu scapi?
Cred că da.

Jucătorii tineri de acum, mai puțin respectuoși

Ai avut vreun jucător care să consume gaz ilariant? Apropo de cazul ‘Tavi Popescu’.
Este prima dată când aud de așa ceva acum. Păi, știi cum e? Aveau suporterii Rapidului un cântec. Sau o chestie cu aurolacii și așa mai departe. Bine acum, dar să ajungi tu, ca jucător, să faci așa ceva mi se pare grav.

Dar cu ce probleme te-ai întâlnit în relația cu jucătorii tineri? Cât de dificil e să interacționezi cu ei?
Da, sunt o generație diferită față de perioada în care eram noi de vârsta lor. Noi eram mai respectuoși. Ca să-ți dau un exemplu, nu puteam vreodată să mă duc la nea Vio (n.r. Viorel Hizo) să-i zic: ‘Dar de ce nu m-ai băgat?’. Dar vorbim de un jucător tânăr, de 19-20 de ani, să vină să-mi spună: ‘De ce nu mă bagi? Ce se întâmplă?’. Dar eu merg undeva pe chestia asta, dacă îl cert, îmi trimit colaboratorii să vorbească cu el, sau îl mai iau eu, după ce l-am certat în fața echipei, și vin și discut cu el.

Ca acasă cu copiii, părintele bun și părintele rău.
Păi, chiar mi-a reproșat soția: ‘Păi, te porți mai frumos cu jucătorii decât cu copiii tăi’. Pentru că eram poate mai dur cu ai mei, ca sfaturi sau reproșuri, decât cu jucătorii… Dar noi trebuie să ne adaptăm felului lor de a fi, că așa e ușor să fii zbir, cum aveam noi antrenori odată, dar nu știu dacă vei realiza ceva.

Cum a fost revederea dintre Robert Niță și Hizo

Tu nu-i spuneai nimic lui Viorel Hizo, dar Robert Niță i-a spus. Cum a fost reîntâlnirea dintre cei doi, după celebrul episod cu tricoul ‘Nu mor caii când vor dulăii’?
Da, îmi aduc aminte. Se întoarce nea Viorel antrenor după ce Robert declarase chestia asta, ‘Nu mor caii când vor dulăii’. La baza Pro Rapid s-a anunțat că va fi antrenor nea Viorel și noi îl așteptam. Erau scările alea care urcau la vestiare și noi stăteam acolo, pe lângă scări. Vine nea Viorel: ‘Neața, neața!’. La care Robert, cu tonalitatea aia a lui: ‘Bine ai venit, nea Viorele!’. Și nea Viorel: ‘Eu bine am venit, tu bine ai plecat!’. Deci noi, îți dai seama, ne-am amuzat toți. Iar sâmbătă aveam meci cu Bistrița. L-a băgat, a dat două goluri Robert… Nu era ranchiunos nea Vio și asta contează foarte mult. Cu cât ești mai rigid, cu atât cred eu că nu merg lucrurile în ziua de azi.

Ce personaje mai erau atunci la Rapid? Cum era atmosfera?
Una senzațională. Făceam permanent mișto unii de alții. În momentul în care, să zicem, la un cinci contra doi, încercam să facem cât mai multe pase.

Care a fost recordul?
Cred că 82, Dorel Mutică l-a prins la mijloc. (n.r. râde).

Dar Lupu cum era? Juca mai bine dacă dormea toată noaptea sau dacă nu dormea?
El, dacă el se odihnea, probabil nu dădea randamentul maxim. Iar nea Mircea l-a gestionat cel mai bine. Îl lăsa în pace. Dar așa îl simțeam și noi, că el avea ritmul lui. Însă ce făcea pe teren…

Șumudică?
Era la un moment dat perioada în care erau și el, și Robert Niță. Și cred că nea Viorel era antrenor și îi băga pe rând, când unul, când altul. Adică, pe undeva, era așa un pic între ei, ca atacanți. Și el avea niște chestii, niște gesturi ale lui în momentul în care mai marca un gol, o chestie să devină vizibil la nea Vio.

Sabău, cel mai serios. Lupu, cel mai talentat

Apropo de amintiri și de foștii colegi. Mai avem câteva provocări pentru tine. Încercăm să ne imaginăm vestiarul de atunci al Rapidului. Cine era Căpitanul?
Deci tu nu te referi la căpitanul care era cu adevărat, ci la căpitan din punct de vedere al liderului. Sabău, dacă spui așa. Nu era foarte vocal, datorită felului lui, dar, într-adevăr, ce spunea… Îl respectai prin ceea ce reprezenta el ca jucător.

Cel mai talentat?
Dănuț Lupu.
Cel mai inteligent din punct de vedere fotbalistic?
Nu știu. Șumi era un jucător care citea foarte bine jocul…

Șumudică?
Schumacher, nu Șumudică. Și Neluțu Sabău. Sau Mircea Rednic, că aveam sistemul ăla 3-5-2 și el urca din poziția de libero.

Cel mai indisciplinat?
Aici Lupu, pentru că avea programul lui. Dar și Șumudică…

Dar la polul opus, cel mai profesionist, cel mai serios?
Așa erau mulți. Neluțu Sabău unul dintre ei. Sau Ilyeș. Ilyeș, dacă-l sunai la trei după-amiaza, nu-ți răspundea la telefon pentru că era la nani. Și l-am avut coleg și la Brașov. ‘Hai la o cafea!’. Și el nu…

Cel mai leneș?
Care alerga cel mai puțin? Tot Lupu cred… Dar uite, jucam 3-5-2 cu Dănuț Lupu mijlocaș central. Deci nu înseamnă că trebuie să ai un Gattuso, un Verratti acolo pe poziția aia. Și era Dănuț Lupu, care era doar ca poziționare din punct de vedere defensiv… În rest, el te ajuta foarte mult când avea mingea, scotea un om din joc. Avea câte doi-trei jucători în spate mereu. Da, într-adevăr, efortul lui era mai mic, că eram eu cu Sabău la mijlloc și alergam mai mult pentru el. Dar nu vorbim de lene, vorbim că poate efortul lui era cel mai mic.

Șumudică și jocurile de noroc

Cine era cel mai zgârcit?
Îmi aduc aminte de Dorel Mutică, dar nu că era neapărat zgârcit. Avea o Bora, parcă, și-a pus un scut de nu știu care… Și, la un moment dat, când să-i vadă băieții mașina, avea geamul lăsat și Daniel Chiriță s-a lăsat pe geam și l-a stricat. Și a început să facă ca toate alea…

Cine era omul de petrecere?
Șumi era foarte caterincos. Șumudică acum, ca să nu mai fie confuzii. La un moment dat, el a devenit antrenor secund, când era Răzvan principal. Și era foarte greu, pentru că ne-a fost coleg. A stat el serios o perioadă, noi tot mai făceam mișto de el. Și a tot stat el serios până când eram odată la bazin, beam o bere și a intrat el acolo și a început cu un cântec mai cu prostioare așa. Și ne-a bufnit pe toți râsul: ‘Ăsta ești tu, tată!’. Bine, dacă-l auzea Răzvan…

Și mai e o poveste cu el. Când am luat Cupa României și ne-am dus la Casino Astoria, acolo a avut loc petrecerea. Și la un moment dat, nu-l mai vedeam pe Șumi. ‘Unde-i Șumi?’. Era la cazinou sus, juca. Și noi: ‘Hai, bă, să mergem lângă el’. Știi cum e, n-ai voie să stai să influențezi jucătorul. Și câștiga. Dar la un moment dat se schimbă crupierul și a început el: ‘Să moară, să dreagă, nu mai joc dacă stai tu aici. Să vină celălalt!’. Și noi muream de râs. Și a câștigat câteva sute de dolari. ‘Hai, bă, gata, hai acasă!’, și l-am luat. Dar apoi am auzit că s-a reîntors și a trebuit să mai aducă bani de acasă…

Băiatul lui Măldă face pantofi de sport personalizați pentru fotbaliști

Numele Măldărășanu este foarte cunoscut în domeniul fotbaliștilor și datorită fiului tău, care a lansat o adevarată modă.
Da, a fost o chestie așa… El făcea tot felul de reclame pentru cunoștințe, cafenele etc… S-a apucat de pictat, iar soția l-a încurajat. Și, la un moment dat, a venit cu o chestie vizavi de fotbal.

Făcea câte un pantof de sport pentru fiecare echipă, făcea el cum a gândit-o el. El cumpăra pantofii – adică eu (n.r râde) – și îl făcea în funcție de ce îi spunea fiecare. Îl personaliza și îl ducea cadou. Uite, de exemplu, lui Doroftei i-a făcut mănuși. Și altuia, de exemplu, o cască de motociclist. Dar ușor-ușor, a venit pe partea asta de fotbal, cum ți-am spus, cu echipe. Și au început să sune: ‘Vreau și eu!’.

Suporteri cu Craiova, cu Rapid. Și au mai sunat fotbaliști să le facă ghetele, să le personalizeze. Trebuie să meargă înainte, muncește foarte mult. Are 22 de ani, era fundaș stânga, a făcut și el așa junioratul până la un punct. Nu avea calitate tehnică, dar era inteligent și viteză bună. Dar l-am lăsat să renunțe el, dacă nu i-a plăcut. Dar uite, el nu vrea să asocieze ceea ce face cu mine, vrea să fie pe munca lui, este încăpățânat. Sper să reușească, pentru că e foarte talentat.

Video cu prezența lui Marius Măldărășanu la emisiunea Interviurile Digi Sport

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Etichete: dan filoti , radu dragut , marius maldarasanu , fiul lui malda

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News