Ionuț Lupescu la Interviurile Digi Sport: ”Eu mi-am oferit o dată sprijinul pentru fotbalul românesc, dar dacă nu s-a vrut”

• La Liga: Celta Vigo-Real Madrid, vineri, 22:00, DGS 1

• SuperLiga: Csikszereda – Farul, vineri, 19:30, DGS 1

Avea părul negru, drept și sârmos și-l purta mândru, ca și când și-ar fi pus un coif de luptă înainte de fiecare meci. Era singurul vorbitor de germană într-o echipă latină, iar un medic chirurg i-a făcut odată poate cel mai frumos compliment: ”Mi-aș fi dorit să operez și eu așa cum pasa Lupescu cu latul”.

A fost la două Mondiale cu România, a jucat semifinală europeană cu Dinamo, dar e cunoscut mai mult ca președintele care nu a fost. A candidat la șefia FRF, susținut de aproape tot ce a avut mai bun fotbalul românesc în ultimii 40 de ani, dar a pierdut.

Invitat în noua emisiune săptămânală ”Interviurile DigiSport”, Ionuț Lupescu vorbește mai deschis ca niciodată. Despre Lucescu și Dinu, doi antrenori ”vizionari” cu care a lucrat. Despre marea echipă Dinamo de la finalul anilor 80, care s-ar fi putut bate la câștigarea Champions League. Despre cum ar fi putut ajunge să lucreze în mină și despre duelul cu Maradona. Cum l-a ascuns pe Istvan Kovacs la Mogoșoaia înainte să-l debuteze în 2007 sau ce crede despre apropierea FRF de foștii colegi din Generația de Aur. Ce visează pentru noul stadion Dinamo și cu cine și-ar dori să bea un pahar cu vin.

Digi Sport: Ați parcurs un drum lung, vă aduceți aminte cum a început totul?
Ionuț Lupescu: Tatăl meu a jucat ultimii cinci ani din cariera lui la Admira Wacker la Viena, între 1972 și 1977. Am copilărit acolo, s-a născut sora mea acolo. Iar la șase ani m-am dus cu tata la antrenament, el cu echipa mare, eu cu copiii și de atunci am prins drag de fotbal. Mi-a plăcut, iar când ne-am întors în țară după cutremur în 77, am continuat aici.

Dar ați jucat și pe alt post în afară de cel de mijlocaș defensiv?
Am jucat atacant, după care mijlocaș ofensiv. Apoi și libero câțiva ani, am fost polivalent.

Un idol în copilărie?
Zico. Aveam chiar un abonament la ITB, cum e RATB azi, aveam poza mea, numele meu și în paranteză scris Zico. După care, printre alții, Balaci. De altfel, eu așa am și debutat în prima ligă, Lucescu m-a introdus în locul lui Balaci.

Mulți dintre cei care au lucrat cu Lucescu în acele vremuri spuneau că era înaintea timpului lui. Că a venit cu multe lucruri moderne, elemente care nu existau în fotbalul românesc de atunci.
Lucescu și Dinu erau niște vizionari. Vorbeau câteva limbi străine, de fiecare dată când erau afară își cumpărau ziare, cărți, iar Lucescu a fost primul antrenor care era atât de detaliat, încât la un moment dat te sufoca cu atâtea informații.

Un episod relevant de care vă aduceți aminte?
Jucam în cupele europene și cred că știam și câte plombe are fiecare jucător advers în gură. Aveam foarte multe informații, poate prea multe la vremea respectivă. De asta la unele meciuri eram poate prea încordați. Dar faptul că el deja lucra cum se lucra în străinătate la vremea respectivă a făcut ca și noi să creștem mult mai rapid, am avut experiență la 21 de ani cum aveau alții probabil la 27-28 de ani. Pe undeva a grăbit acest proces de experiență și eu cred că a fost la vremea lui un vizionar.

Cu ce echipă țineați în copilărie?
Cu Dinamo. Chiar dacă aveam o puternică legătură cu Rapid în familie. Când ne-am întors în 77 din Austria, am stat prima oară în Grivița, aproape de Rapid. Dar după un an ne-am mutat în Pantilimon. Și de acolo era mult mai departe să mergi în Giulești sau Ghencea. Și îmi aduc aminte că era mașina 119, care cred că și acum există, care oprea în față la Dinamo.

Cred că și autobuzul în sine există și acum și e la fel.
(n.r. râde) Deci de la 11-12 ani țin cu Dinamo.

A fost trimis la mină după terminarea liceului

La un moment dat știu că intrase pe fir și Steaua.
Trebuie să înțelegeți cum stăteau lucrurile pe timpul acela. După ce terminai liceul, iar toate liceele la un moment dat aveau și specializări industriale – eu am terminat Liceul 34 german cu specializarea mecanică și apoi m-au trimis la mină. La Tg Jiu sau Petroșani, nu mai știu unde.

Bănuiesc că nu ați fost încântat de această perspectivă.
Normal că nu. Dar pe de altă parte ori trebuia să intri la facultate, ori la muncă. Pentru că, dacă te prindea pe stradă tânăr și nu lucrai, te putea aresta. Iar Steaua avea această posibilitate pentru sportivi, să-i ia pentru doi ani în armată și încerca la toate sporturile această opțiune, nu doar la fotbal, să-i încadreze să facă armata și să joace pentru Steaua. Și Dinamo, știind că se poate întâmpla acest lucru, la 18 ani, când am terminat liceul, m-au încadrat sergent major în Ministerul de Interne. Eram plătit patru ore de clubul sportiv și patru ore de minister. Dar nu am fost niciodată la minister, nu am avut niciodată uniformă. Așa era sistemul la vremea respectivă.

Stați liniștit, se mai întâmplă și astăzi.
(n.r. râde)

Care a fost cel mai mare grad pe care l-ați avut?
În 90, când am plecat din țară, m-au pus în rezervă și eram locotenent atunci.

V-ați gândit, de exemplu, dacă nu ar fi fost Revoluția, care ar fi fost traseul lui Ionuț Lupescu?
Probabil ca al altor jucători de la Dinamo, ca Augustin, Dragnea, Țețe Moraru. Jucai până la 30-31 de ani, că asta era mentalitatea atunci, după care poate plecai puțin pe afară, cum a fost cazul lui Cămătaru, căruia i s-a dat voie, dar depindeai de sistem – dacă te plăcea secretarul general al partidului. Altfel, rămâneai în țară și jucai la altă echipă… Știu că e ciudat pentru cei care nu știu cum au fost vremurile. Dar, într-adevăr, Revoluția a schimbat foarte mult pentru noi când eram tineri atunci.

”Dinamo din 90 s-ar fi putut bate la finala Champions League”

A fost un regret că Dinamo nu a ajuns într-o finală de cupă europeană atunci, așa cum a făcut-o Steaua chiar de două ori?
Am dat peste Sampdoria și peste Anderlecht, care erau unele dintre cele mai bune din Europa la vremea respectivă. Dar cu toate astea i-am dominat. Au fost ocazii peste ocazii. Cu Anderlecht, spre exemplu, dacă ar fi fost VAR ca acum, sau Goal Line, ne-ar fi validat golul la faza aceea în care mingea a trecut de linia porții. Zilele acestea mi-a trimis cineva care a măsurat cu un soft, iar mingea era cam atât în poartă. (n.r. face un gest larg cu mâna). Cu golul acela poate eram în finală…

Fanilor lui Dinamo le place să creadă că acea echipă, dacă ar fi rămas împreună, ar fi putut să ajungă în finala Ligii Campionilor, sau chiar ar fi câștigat-o. Era vreo șansă?
Da, era o șansă. Pentru că era o echipă tânără. Era un mix foarte bun. În afară de Mișa Klein și Andone, poate, restul eram puști. Mijlocul era foarte tânăr, 21 de ani, eu, Lupu, Sabău. În atac Răducioiu… Aveam o echipă foarte bună dar, dacă am fi ajuns în finală, nimeni nu știe. Cu siguranță, însă, ne-am fi bătut.

Suporterii fac astfel de comparații, se războiesc peste timp, se întreabă: care echipă a fost mai bună? Dinamo 90 sau Steaua 86?
Steaua 86, pentru că a câștigat Cupa Campionilor, clar. Dar norocul lor a fost și că nu au fost echipele englezești atunci, pentru că ele dominau fotbalul. Era și sistemul diferit, primul adversar serios a fost Anderlecht în semifinale.

Imediat după Revoluție a venit Mondialul din 90.
A fost o rampă de lansare pentru toți jucătorii. Dar ca pregătire, organizare, a fost un dezastru. Era un bâlci toată ziua. Intra cine voia și cine nu voia în cantonament. Era un haos, fel de fel de oameni îți propuneau contracte. Din punctul ăsta de vedere cred că s-a greșit. Adică cei care s-au ocupat, de la Federație. Dacă am fi stat mai izolați, probabil că meciul cu Irlanda l-am fi tratat altfel, mai bine și mai concentrați. Poate câștigam și ajungeam de atunci în sferturi. După patru ani, în SUA, nu s-a mai întâmplat așa, am fost mai profesioniști.

Au fost și alte oferte atunci în afară de cea de la Leverkusen?
Da. Eu aveam contract semnat cu Admira Wacker înainte să mă duc la Mondiale, pentru că tata s-a ocupat, jucase acolo. Dar apoi a venit Leverkusen, le-a plătit și banii celor de la Admira, a plătit și la minister. Apropo, în perioada aia au fost niște oameni care au stat în minister doar pe perioada transferurilor și după aia au dispărut. Era un haos total, nu voia nimeni să semneze. Și era o persoană, a venit, a semnat pentru toate transferurile și a plecat. Probabil că și-a luat comision…

”Am slăbit 7-8 kg după o lună la CM din America”

Revenind la Mondialul din 90, momentul memorabil a fost meciul cu Argentina. Ați fost și dvs intimidat de Maradona atunci?
Îmi aduc aminte că, de la cantonament până la stadion era un drum de 20-25 minute. Stăteam lângă Mișa Klein, voiam să vorbim și nu se putea. Așa de liniște era, toată lumea era concentrată. Era prima oară în istoria României când puteam trece de grupe. Jucam la Maradona acasă (n.r. la Napoli), tot stadionul era cu el, iar ei erau campioni mondiali. Iar când l-am văzut în meci cum juca, a fost prima și singura oară când am simțit că vreau să mă opresc și să privesc un adversar. Era fantastic când atingea mingea cu piciorul stâng.

Mulți erau speriați încă de la încălzire.
Da, el ieșea cu șireturile desfăcute și începea să jongleze cu mingea. Erau câteva procedee imposibil de imitat. Să trimiți minea în sus de vreo 5-6 ori, la o distanță mare și să-ți vină înapoi pe picior. Asta înseamnă tehnică adevărată.

A încercat cineva să-l imite?
Nu, nimeni. Ăsta era stilul lui de a se încălzi, unic.

Ați avut momente când poate ați jucat în minte acea semifinală la CM 94 care nu a fost cu Brazilia? V-ați întrebat cine ar fi câștigat?
În 2009 i-am invitat pe brazilieni la Timișoara. Am jucat cu ei și am câștigat cu 4-1. Deci ne dă speranțe că am fi putut câștiga și atunci (n.r. râde).

Vă mai amintiți momentele din vestiar după meciul cu Suedia?
Normal, de parcă ar fi ieri. Era liniște, nu vorbea nimeni. Toți erau triști, căzuți. Iar a doua zi, cred că nu numai mie mi s-a întâmplat, eram extrem de obosit. O să vedeți și la Mondialul acesta din America din vară. Se joacă la ora 12.00 sau 13.00, erau atunci peste 40 de grade, eu am slăbit 7-8 kg după o lună de America. Doar victoriile ne-au făcut să rezistăm. Corpul era stors, dar capul încă funcționa. Iar atât timp cât mintea e fresh, corpul poate îndura. Dar după ce am pierdut, ne-am prăbușit mental, iar atunci totul s-a răsfrâns asupra corpului și a trebuit să treacă mai multe luni ca să-mi revin.

Propune candidatura noului stadion Dinamo pentru Supercupa Europei

După ce ați încheiat cariera de jucător, ați încercat în domeniul antrenoratului. V-ați oprit destul de repede, de ce?
Mi-am făcut școala în Germania, am luat Licența Pro la Koln. Iar apoi am primit posibilitatea să antrenez la Bacău și la Brașov, dar era vremea aceea când era Cooperativa. Trebuia să fac anumite compromisuri și eu am preferat să nu mă bag. M-au costat destul de mult cele 6 luni de școală în Germania, dar asta a fost (n.r. râde). M-am apucat de altceva, a venit oferta de a lucra în administrație în 2005 și, de atunci, am rămas așa.

Cu stadionul Dinamo cum stăm? Va fi cel mai modern din România?
Cel puțin din București va fi. Deocamdată se lucrează foarte bine. E o companie serioasă și, dacă vor fi plătiți la timp, vor reuși să termine chiar mai devreme decât data pe care au estimat-o ei.

Cum vedeți declarația președintelui LPF, Gino Iorgulescu, care spunea că ar fi păcat ca o echipă ca FCSB să nu intre în playoff?
Nu știu dacă s-a referit în plan financiar, la binele Superligii, televiziunilor, dar nu cred ca a fost cea mai fericită declarație și cred că ar fi trebuit să stea în banca lui și să nu declare nimic.

FRF a anunțat că va candida cu Arena Națională pentru organizarea Europa League. Ce șanse credeți că avem?
Eu aș fi luat altă decizie. Aș fi propus să încercăm cu Supercupa Europei pe noul stadion Dinamo. Pentru că atunci vine câștigătoarea Champions League și cea Europa League, ceea ce ar fi fantastic. Și până și criteriile sunt mai ușoare.

”Cei de la FRF și-au dat seama că au avut o problemă cu colegii mei”

Cum știți că ar mai fi relația lui Răzvan Burleanu la UEFA?
Nu știu și nici nu mă interesează.

A fost un episod la un moment dat cu președintele UEFA Ceferin, s-au mai calmat lucrurile?
Nu știu dacă s-au mai calmat sau nu, dar eu cred că Ceferin e mult prea inteligent ca să aibă vreo dispută cu vreun candidat sau cu vreun președinte din cele 55 de federații. Cred că la UEFA sunt lucruri mult mai importante de făcut.

Răzvan Burleanu spunea că va candida maximum două mandate, dar se pregătește de al patrulea. Vă suprinde, vă miră?
Nici nu mă surprinde, nici nu mă miră.

Dar cum vi se pare?
Dacă oamenii îl vor, atunci e bine. Până la urmă decid cei care sunt acolo, membri afiliați.

Dar Ionuț Lupescu va mai candida?
Nu. Eu mi-am oferit o dată sprijinul fotbalului românesc, dar dacă nu s-a vrut…

Credeți că va câștiga Răzvan Burleanu acum?
Păi, nu sunt candidați, dacă am înțeles bine, nu?

Dar ce părere aveți că s-a anunțat dat alegerilor doar cu o lună înainte?
Păi, astea sunt tertipurile tipice, nu știți? Dar nu numai în România se fac, sunt peste tot.

Cum vi se pare încercarea aceasta de apropiere a Federației față de Generația de Aur?
Eu cred că au avut o problemă cu colegii mei și și-au dat seama că au pus la echipe naționale antrenori din alte generații și nu au reușit. Și au realizat că au nevoie de un Lucescu, de un Hagi, de un Ilie Dumitrescu acum, oricare ar fi proiectul pentru Ilie, că nu a înțeles încă nimeni care e proiectul.

Dar ați vorbit cu Ilie Dumitrescu?
Da, am vorbit. I-am spus: ‘Ilie, dacă vrei să faci proiectul ăla trebuie să renunți la Digi. Proiectul ăla presupune că trebuie să muncești foarte mult’. Dar el știe mai bine.

Ionuț Lupescu nu ar lucra cu actuala conducere a FRF

Ideea e că erau două tabere. Cea a Generației de aur și cea a echipei lui Răzvan Burleanu. V-ați simțit deranjat că unii care au fost în echipa dvs se îndreaptă acum spre cea a actualei conduceri FRF?
Nu, pentru că fiecare își apără interesul. E normal. Hagi are interesul să aibă cât mai mulți jucători la echipele naționale, pentru ca apoi să aibă cotă și să-i vândă. Își dorește să devină selecționer, e normal să fie pe buzele tuturor dacă Mircea Lucescu se va retrage în vară. Cum va face apoi la Farul, asta e treaba lui. Gică Popescu am văzut că se zbate să găsească o soluție să finanțeze fotbalul românesc din banii de la Guvern.

Deci nu v-a deranjat…
Nu, până la urmă fiecare încearcă să ajute fotbalul românesc și, bineînțeles, mai au și ei nevoie să mai câștige un ban.

Dar dacă ar primi și Ionuț Lupescu ofertă de la actuala conducere FRF? Ați putea lucra cu actuala echipă?
Nu văd ce să lucrez eu acolo. Mi-e greu să înțeleg ce aș putea face acolo.

Știu că ați rămas într-o relație specială cu Cornel Dinu? Cum mai e?
Am păstrat legătura cu nea Cornel, da, vorbim la câteva săptămâni. E mult mai bine față de acum câteva luni. Pentru că doarme mai bine, a renunțat la anumite somnifere și, chiar dacă se culcă foarte târziu, se și trezește foarte târziu. Se aude și în vocea lui că vorbește mult mai clar. E puțin slăbit, într-adevăr, că stă prea mult în casă și nu se plimbă, dar sper să vină căldura să-i arăt ce e în parcul Dinamo, ce s-a făcut acolo.

”L-am sunat pe Istvan Kovacs și l-am întrebat dacă are sânge în el”

Aveți vreo explicație pentru greșelile de arbitraj din ultima vreme?
Regulamentul e făcut pentru arbitri, ca ei să fie acoperiți în orice situație. Știu asta din surse personale, când eram eu la IFAB și ei știu cum se pune problema.

Se va ajunge să renunțăm la arbitri, să arbitreze softurile?
Există deja discuții de ce să mai plătim arbitri. O să avem inteligență artificială, un robot, nu avem nevoie nici de tușieri, pentru că este VAR și ofsaidul semiautomat. Și toate aceste greșeli le dau apă la moară celor care sunt cu supertehnologia, ca în câțiva ani să găsim și această soluție.

Istvan Kovacs a debutat în mandatul dvs la FRF. Ce ați văzut atunci la el?
Mulți îmi spun că am o legătură cu el. Nu, nu am. Ne-am întâlnit acum, după mulți ani, la un meci în Champions League la care eu eram observator tehnic. A fost Supercupa României, Dinamo cu Rapid în 2007. Atunci mi-a cerut Mircea Sandu să mă ocup de arbitraj. Am cerut comisiei de arbitri să-mi dea primii 5 arbitri, o listă. Și am avut noroc că în acea comisie era și nea Nelu Igna, un om deosebit, cu care m-am sfătuit.

Păi, și cum l-ați ales pe Istvan Kovacs?
Când am văzut numele lui, am întrebat imediat: ”De unde e?”. Din Carei. Perfect, în gandul meu – că e departe de București. Nici nu știu dacă știa foarte bine limba română. Mi-au spus că arbitrase în Liga a doua și a treia. L-am sunat și l-am întrebat direct: ”Ai sânge în tine?”. Mi-a zis că da. Atunci l-am chemat la Mogoșoaia cu trei zile înainte de meci, să se pregătească acolo. Și nu am spus nimănui, nici măcar președintelui FRF. I-am zis abia în ziua jocului. Toată lumea era indignată, bineînțeles: cine e Istvan Kovacs? Cum își permite Ionuț Lupescu să pună la o Supercupă pe cineva fără experiență?

Și cum și-a permis?
Eu am plecat după principiul următor: domne, dacă pe un jucător de 17-18 ani îl bagi în teren pentru că e bun, la fel și cu un arbitru. Care e problema? Iar el a arbitrat foarte bine și apoi, toți cei care îl criticau, patronii de la vremea respectivă, îl aplaudau: ‘Doamne, ce talent!’. Dar de ce? Că urma să înceapă campionatul și el urma să arbitreze… Iar eu l-am chemat și i-am spus: ‘Istvan, eu ți-am dat această posibilitate, ai folosit-o, bravo! Dar dacă aud numai că se întâmplă ceva, eu sunt primul care te scot!’. Dar el și-a văzut de treabă. Cu toate criticile care au mai fost, el și-a urmat drumul lui. Iar eu cred că este în primii trei arbitri din Europa acum. I-am și spus lui Collina în 2016, când eram la UEFA. Vezi că, în 7-8 ani, un român, Istvan Kovacs, o să arbitreze finala Champions League. Nu m-a crezut. Dar apoi a început să se intereseze…

”Dacă eu am pasat doar cu latul, atunci lui Busquests ce i s-o fi zis?”

Cu politica mai e ceva? La un moment dat cochetați cu această idee.
Păi, când vezi în ziua de azi ce se întâmplă și câte minciuni apar zilnic la TV de la partide, îți vine să te apuci de politică.

În încheiere, avem o rubrică de întrebări de la suporteri, care, cel mai probabil, sunt mai interesante decât ale noastre. Cu cine din lumea fotbalului v-ar face plăcere să beți un pahar cu vin?
Singurul cu care aș fi vrut să mai beau un pahar cu vin ar fi fost tata. Mi-aș fi dorit mult să mai stau cu el la o tacla, să stăm de vorbă, să bem un pahar cu vin, să vorbim de perioada lui, de a mea… Dar nu se mai poate…

Un jucător alături de care v-ar fi plăcut să jucați și nu ați avut ocazia?
Zico.

Cel mai bun mijlocaș la închidere român care nu a fost Ionuț Lupescu.
Au fost destui. Liță Dumitru a fost un mare jucător. Boloni a avut o perioadă foarte bună. Gâlcă a venit după mine… Nu am avut probleme cu mijlocașul central. Problema e că abia acum, după vreo 20 de ani, e recunoscut mijlocașul central drept coordonator de joc. Dar ce făceam noi atunci nu era atât de vizibil ca acum.

Cu ce personaj important din fotbalul mondial mai țineți legătura?
Prin natura faptului că încă lucrez cu UEFA, am foarte mulți cu care vorbesc. Southgate, Ferguson, Capello…

Aici să vă vedem. Cât de mult vă deranjau criticii care spuneau că pasați doar cu latul?
Eu am pasat cu latul, dar vă dați seama Busquets săracul, ce i s-o fi spus și lui?

Cum ați vrea să fiți amintit?
Gura lumii eu nu pot s-o schimb. Important e să mă vadă așa cum sunt, chiar dacă fiecare își face o părere. Dar eu rămân adept valorilor și principiilor mele până la adânci bătrâneți.

Discuția integrală cu Ionuț Lupescu la emisiunea Interviurile Digi Sport

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Etichete: ionut lupsescu , lupescu interviu , lucescu sir alex ferguson

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News