Cinci lucruri după Canada – Bosnia 1-1

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

2. Jovo Lukic a marcat golul Bosniei, iar asta îl face primul jucător din Liga 1 care înscrie la Cupa Mondială de la Ilie Dumitrescu, tocmai în 1994, încoace. Mai exact, la 32 de ani de când Ilie, pe atunci la Steaua, îi dădea gol(uri) Argentinei. Sigur, meritul e exclusiv al lui Lukic, noi rămânem cu bucuria pârlitului care și-a văzut numele pomenit, în treacăt, pe scena mare. Altfel, dacă-i spuneai unui român în 1994 că următorul gol al unui fotbalist din campionatul intern la Mondiale va cădea în 2026, și ăla marcat de un străin, pentru că naționala nu va mai ajunge la un turneu final, te-ar fi direcționat spre tratament de specialitate.

3. Nu e vorba că nu mai există echipe mici, dar nu prea mai e loc nici de clișee în fotbal. Dintre bosniaci, care se trag dintr-un ținut cu glezne fine cum era fosta Iugoslavie, și canadieni, despre care se presupune că știu doar lungă și pe-a doua, ultimii au fost de fapt jucători mai tehnici, mai prieteni cu mingea.

4. Deosebire mare între atmosfera făcută de mexicani, pe Estadio Azteca, în meciul de deschidere și energia de petrecere corporatistă încinsă de canadieni la Toronto. Până la urmă, e diferența dintre oameni care trăiesc prin fotbal și alții care urmăresc și alte sporturi pe lângă hochei. Apropo de hochei, poate organizarea unui meci de NHL în pauzele de hidratare ar umple stadionul la viitoarele meciuri ale gazdelor. Nu de alta, dar pe arena BMO Field s-au văzut destule locuri goale.

5. Altfel, meci bun, cu ritm și nenumărate ocazii, chiar și cu ceva tensiune. Nu doar marile puteri, cu jucătorii lor de Champions League îmbrăcați acum în tricourile echipei naționale, știu să facă spectacol. Dimpotrivă, tocmai echipele așa zis de „mâna a doua”, care nu prind marele afiș, dar își dau sufletul pe teren, fac farmecul turneului. Uneori, magia Cupei Mondiale poate fi și-un Canada – Bosnia, într-o seară de vineri.