Ei știu că trebuie să plătească acest tribut, să ofere copiilor seara de sâmbătă pentru a avea ”liber” atunci când contează, duminică seară. Când se joacă meciul pentru titlu. Un titlu după 35 de ani.
Vorbesc doar despre fotbal, despre echipă, despre meci. Fiecare povestește cum a făcut rost de bilete, cât a fost de greu. Unii au plătit mult ”extra”, pentru că ”la oficial” n-au mai prins după 5 minute de la punerea în vânzare.
”Uite, sunt multe pe alte site-uri, la suprapreț. Parcă văd că nenorociții ăia ai lui Mititelu au cumpărat multe bilete doar ca să fie locuri goale la meci, nu știi că așa fac?” – se tem oamenii veniți de la Craiova.
Până la urmă, nu a fost nici un loc liber pe ”Ion Oblemenco”, până și scările au fost pline. Greu de găsit cineva care să stea jos pe tot parcursul meciului. Așteptarea a fost prea lungă pentru a nu savura fiecare moment al sărbătorii.
Pentru că sărbătoarea a început înainte de meci, cu efervescența din oraș, cu drumul până la stadion al autocarului alb-albastru însoțit de fumigene. Cu sutele de suporteri care au făcut poze cu trofeul încă dinainte de a-l câștiga oficial.
Meritul lui Mirel, al lui Mario și al lui Filipe
Universitatea Craiova e campioana României și meritul ei nu poate fi contestat. Nu intru în discuțiile tehnico-juridice, de genul ”care e Universitatea Craiova adevărată?”, ”al câtelea titlu este pentru actuala echipă?”. Nu mi se pare relevant acum. Important e că după 35 de ani un oraș și o regiune care respiră fotbal atunci când au echipă bună primesc dreptul de a se bucura că sunt cei mai buni la fotbal în România.
Câteva explicații? Un punct important, începutul. Și aici mă refer la Mirel Rădoi. Construcție inteligentă a lotului și a sistemului. Important și rolul lui Mario Felgueiras. Și la lot dar și la aducerea lui Coelho după o nouă plecare intempestivă a lui Rădoi. Coelho are marele merit că nu am asistat la vreo implozie a Craiovei pe parcurs.
O Craiovă pățită de atâtea ori. O Craiovă care și-a pus singură piedici în atâtea rânduri tocmai din cauza felului fierbinte de a trăi. Coelho a adus echilibrul și în momentele de euforie, și în cele de coșmar, precum Atena. Coelho a adus și jocul deloc atrăgător din play-off, cu fotbal de ”economy class”. Fotbal la rezultat. Parcă păstrând pentru finală fotbalul-șampanie și pentru a face posibilă această ”manita” oltenească contra Clujului.
E bucurie mare în Bănie și e meritată, îndelung așteptată. Grande Gică Craioveanu era convins încă de acum o lună că Universitatea e 95% campioană. Mă temeam pentru el să nu se bucure prea devreme. Și, cine știe, poate că undeva, sus, zâmbește și Ilie Balaci.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
You must be logged in to post a comment Login