Valeriu Iftime, la Interviurile Digi Sport. ”Cel mai mare rău din fotbalul românesc e implicarea patronilor”

• SuperLiga: FC Argeș – Rapid, vineri, 20:30, DGS 1

• Interviurile Digi Sport: Valeriu Iftime, vineri, 18:00, DGS 1

”Nu mă pricep la fotbal” nu pare a fi cea mai încurajatoare replică din partea celui care-ți stă în față pentru un interviu despre fotbal. Dar e un enunț franc, netrecut prin filtrul autocenzurii. Așa cum e orice discuție cu Valeriu Iftime, patronul de la Botoșani.

Se pricepe, însă, la povestit. Aflăm cum arată discuțiile cu Gigi Becali, cum a fost ”păcălit” să intre în fotbal sau cum e să fii vecin cu Talpan. Care a fost cel mai tare chef după un meci, de ce i spunea ”Englezu‘” când juca fotbal și cu ce echipă ținea ”până să mă enerveze Becali”.

De ce l-a votat pe Burleanu și nu pe Lupescu, cu cât a vândut cel mai mult un cal, de ce l-a ”încurcat” Revoluția și cum a dat afară primul antrenor.

Începem direct: a devenit FC Botoșani FCSI? Faci Ce Spune Iftime? Așa a afirmat Gigi Becali.
Haideți să vă spun cum a fost. Am avut o discuție acum câteva săptămâni, când căuta antrenor. Și m-a întrebat întâi de Leo Grozavu. I-am zis că e un om extraordinar, dar nu poate lucra la el, că nu e FCSB, adică el nu face ce spune Becali. ‘Și Face Ce Spune Iftime?‘. ‘Nu, dom’ne, dar e antrenor cu personalitate. Plus că ați și scos în față tema asta că dvs. hotărâți și dregeți, chiar dacă nu faceți mereu – și dați o lovitură în cap fiecărui antrenor care ar veni. Și Grozavu nu e niciodată așa‘. Și atunci a trecut la Croitoru. ‘Aaa, pe ăsta îl iau sigur!‘. ‘Nu mai ai cum să-l iei, dom’ne, că e la mine. Dar și ăsta e la fel, nu e FCSB‘.

Deci sunteți împotriva unor astfel de practici.
Cred că într-o lume normală nimeni nu-i spune lui Guardiola sau lui Luis Enrique ce să facă la echipă. Nu e posibil să le spui tu de acasă cu cine să joace. Adică ei antrenează și tu le faci echipa. Tu știi ce înseamnă bărbăția și ei nu știu. Și de asta cred că pierdem foarte mult, este marea greșeală a fotbalului românesc că promovăm acest tip de subiect.

Dar l-ați întrebat vreodată pe Gigi Becali în discuțiile pe care le aveați la telefon de ce nu lasă echipa să fie antrenată de antrenor?
Da, are un răspuns din ăsta: ‘Dom’ne, nu pot, asta e jucăria mea. Și așa am câștigat campionatul’. Da. Dar cu managementul pe care ți-l spun eu, nu erați doar câștigător al campionatului și apoi vă bătea nu știu cine în Europa.

Dar credeți că există la mai multe cluburi acest obicei? Nu doar la FCSB?
Mi s-a spus că da. Dar eu nu știu. Eu cred că nici la FCSB nu e așa. Numai că dl Becali are stilul acesta spumos, îl mai și țineți câte o oră noaptea la televizor să spună asta… Încă o dată, eu respect sportul acesta pentru că e făcut de oameni puternici, deștepți, bine educați. Orice am spune despre marii sportivi de performanță – sunt oameni speciali. Că altfel ne-am face toți.

Se nasc monștri din implicarea patronilor la echipă

Dar nu v-au mâncat degetele să dați un telefon pe bancă vreodată? Au fost momente când nu vă convenea ceva pe teren.
Niciodată nu am făcut așa ceva! Ascultați-mă! Înjur, strig pe acolo: ‘Schimbă-l, mă, fă ceva!’. Dar una e trăirea în timpul meciului și alta e implicarea. Eu sunt absolut convins că ăsta e cel mai grav și mai dăunător lucru în fotbalul românesc, implicarea patronilor la echipă. Pentru că, din păcate, cum ei o spun și presa o preia, le vin apoi idei și altor zăpăciți. Și dăm naștere unor monștri. Adică se gândesc că dacă așa se întâmplă la campioana țării, pot și eu, dom’ne! Iar în al doilea rând, antrenorului ăla îi creezi un deserviciu colosal. Pentru că unii cred că fotbalul e simplu: ‘Joacă ăla, pune-l p-ăla în stânga’. Și poate să-ți iasă într-un meci. Dar nu poate funcționa permanent. Eu așa sunt educat și din viața de zi cu zi, din business-ul meu, unde am câțiva oameni cărora le deleg lucrurile și fiecare își face treaba lui. Că de aia e plătit, să aibă ideile lui, fie că e inginer sau altceva. Iar la fotbal e și mai periculos, că ți se pare că te pricepi.

Deci nu credeți că vă pricepeți la fotbal?
Nu. Nu mă pricep la fotbal, deși îmi place enorm de mult sportul ăsta și-l trăiesc cu maximum de intensitate.

I se spunea ”Englezu’” la fotbal în copilărie și ținea cu Steaua

Dar ați jucat fotbal?
Cu lipsă de modestie, eu am fost un copil bun la școală. Am fost premiant dintotdeauna. Dar la mine, școala era înainte și după educație fizică. Așa mare plăcere era să am ora de sport, să joc fotbal. Am jucat și în generală, și în liceu, și în facultate. Și după ce începusem să lucrez, vreo zece ani am jucat fotbal în fiecare săptămână, făcusem și o echipă la mine acolo.

Și pe ce post jucați?
Atacant am fost mereu.

Și dădeați multe goluri?
Dădeam goluri cu capul din toate pozițiile. Deși eram mic de înălțime. Îmi plăcea la nebunie. Asta era porecla mea la fotbal, ‘Englezu’’’, că eram cel mai periculos om din atac la centrări.

Dar cu ce echipă țineați?
Atunci? Cu FCSB.

Steaua, adică.
Da, Steaua. Și cu Dinamo până în clasa a șasea. Că frații mei mai mari țineau cu FCSB, pardon, cu Steaua. Și făceau mereu mișto de mine, că eu mă exteriorizez mult la meciuri. Țin minte finala CM 1974, când eu țineam cu Germania. Și tatăl și frații mei, ca să mă enerveze și să mă obosească, că eu mă zgâriam pe față de nervi, de zici că eram eu german – țineau cu Olanda. Așa era și cu FCSB, pardon, cu Steaua.

Suntem obișnuiți să-i corectăm pe cei care spun Steaua în loc de FCSB. Invers nu prea ni s-a întâmplat…
Obișnuința… Și atunci m-am enervat atât de tare, că ei făceau mișto de mine că țin cu Dinamo, încât din momentul ăla mi-am impus să țin cu Steaua. Și am fost stelist până a apărut FCSB-ul. Când n-am mai fost stelist (n.r. râde).

Păi, de ce?
M-a enervat dl Becali.

E vecin cu Talpan

Și i-ați spus acest lucru?
I-am spus. Dar nu i-am zis ca și când ar fi fost vina lui, e vina mea, că m-am enervat eu că mi se părea că ceva nu e în regulă. Eu spun și acum că trebuia plătit acel palmares. Pentru că brandul ăsta costă enorm. Și ăsta din sat de la mine, avocatul armatei, Talpan, că e din sat de la mine…

Ce mică e lumea…
Da, că mi-a zis cineva că se ceartă și pe acolo cu primarul pe un gard… Ca la Becali cu procesele, mută gardul mai încoace, mai încolo… A dat în judecată pe acolo, mare nebunie. Și revenind, are dreptate în ce spune cu palmaresul. Și atunci mi s-a părut ceva nedrept, după care a început cu fala și trufia asta… Sunt mulți oameni care iubesc FCSB, dar ar vrea să ia bătaie numai ca să-l mai domolească pe Becali.

Dar ce relație aveți cu Gigi Becali? Când ați vorbit ultima oară?
Nu prea am mai vorbit în ultima vreme. M-a sunat după meciul în care m-a bătut cu 2-1. Seara târziu. Dar n-am răspuns, că n-am văzut. Oricum nu voiam să vorbesc cu nimeni, nici cu presa, eram așa de trist… Plus că mă luase unul afară că sunt hoț sau nu știu ce și eu am sărit la el… Mi-era și rușine de mine că m-am comportat așa și am zis că mai bine nu mai răspund nimănui. Relația este ok, niciun telefon nu s-a închis pe fond de supărare. Pentru că o dăm în religie sau altele și atunci totul e ok. Mai mult râdem.

Cum vă simțeați când spunea lumea că Botoșani cedează meciurile FCSB-ului?
E ca în politică. Și în fotbal trebuie să ai stomacul tare. Trebuie să știi să primești boxul ăsta în plex sau să primești laude când e cazul.

Mai mult ați încasat.
Da, nu-mi convenea. Vă dați seama, să-mi spună cineva că dau meciul… Mă enervam să mor. Dar și când am bătut ultima dată…

Primii bani dați în fotbal: 10.000 de lei

Cum și când v-ați hotărât să intrați în fotbal?
Îmi aduc aminte că în 2003 sau 2004 era Cornel Șfaițer președinte la echipa din Botoșani în Liga a treia, cu un grup de 40 de asociați. Vă dați seama, Botoșani crease un club de se rupea lumea cu 40 de finanțatori. Și mă sună primarul. ‘Domnu’ Iftime, știți că noi vrem să facem aici o echipă puternică, dacă puteți să participați și dvs.’. Am zis: ‘Ia uite, mă, dacă mă sună primarul…’. Nu puteam să refuz.

Și cât ați plătit?
Mi-au zis că-mi dau 5% acțiuni. ‘Și cât trebuie să dau?’ Mă gândeam că mă pun să dau vreo 100.000 de euro, înnebunesc, erau bani mulți atunci. Și îmi spun: ‘Zece mii de lei’. ‘Aaa, păi de ce nu ziceți așa? Am scăpat!’. Și ne-am întâlnit la Primărie într-o duminică tot Consiliul de Administrație. Unul dădea pizza, unul o sticlă de apă, unul cumpăra eugenii, unul dădea autobuzul, așa mergea. Nu era nicio chestie cu buget, președinte…

Și ce ați făcut?
Eu m-am gândit că e complicat cu ăștia. Dau acum 10.000 de lei, apoi încă 10.000 și tot așa. Și i-am întrebat: ‘Câți bani să cheltui în total?’ ‘Hai, dom’ne, ce te interesează? Ce ești socotitor cu noi de parcă ești de la Fisc? Eu dau apa, mai dă Vasile altceva, mai dă cutare… Le dăm noi pe toate’. ‘Dar nu avem o evidență, o contabilitate ceva?’ Și apare o doamnă atunci, cu un diplomat, în care avea o singură chitanță! (n.r. râde). Eu am crezut că e o glumă. Am început să râdem toți, așa era clubul FC Botoșani în 2003, avea o singură chitanță. Și atunci am încercat eu să par mai businessman: ‘Haideți, dom’ primar, facem un buget, nu se poate! Să spunem cât costă apa, tricourile, pantofii. Punem veniturile astea și pe urmă punem cât cheltuim’. ‘Ooo, ăsta e manager’, au zis. ‘N-ați vrea dvs., domnu’ Iftime, să vă ocupați?’ Și toți de acolo, care mă știau că sunt om de afaceri din oraș: ‘Daa, daa!’. Iar eu ca prostul am zis: ‘Bine…’. Și m-am apucat să fac acte, cutare, salarii pe card… Îți dai seama atunci, salarii pe card la Botoșani în 2003, râdeau ăștia cu lacrimi. Uite așa am ajuns eu în fotbal.

Primul antrenor, dat afară din cireș

Vă gândeați atunci că veți rămâne atâția ani în fotbal? Și cât veți mai sta?
Era să plec acum în aprilie, să închid totul.

Ați mai amenințat de câteva ori…
Da, dar nu pleci dacă arde casa, mai pui o pompă să mai stingă un pic, până vine unul și o cumpără. Am mai vrut să renunț după 8 ani în Liga a doua. Era Marius Croitoru fotbalist la mine atunci: ‘Nea Vali, dacă intrați în prima ligă, să vedeți ce poftă vă vine… Liga 1 e altceva’. ‘Așa a fost, dom’ne!’.

Vă mai aduceți aminte cine a fost primul fotbalist pe care l-ați cumpărat?
Da, chiar ieri vorbeam cu cineva. Era unul Straton, care a jucat la Iași la un moment dat. Bogdan Straton și cu Cristi Pistinciuc. Ei au fost primii pe care i-am luat. I-am luat de la Pașcani cu 15.000 de dolari. Pistinciuc era vârf de atac. Nu vă povestesc de Pistinciuc, ne-a bătut Rennes într-un amical cu 6-1 sau 7-1. Și a dat Pistinciuc gol de la noi. După vreo 4-5 ani m-am întâlnit la Pașcani cu Pistinciuc. El deja era lăsat de fotbal, cu o burtă așa de bărbat respectabil și le povestea unora pe acolo cum a dat el gol cu Rennes…

Dar primul antrenor pe care l-ați dat afară?
Primul? Cred că Mihai Ciobanu. L-am dat afară din cireș (n.r. râde). Îmi aduc aminte că am venit acasă de la Bacău bătuți măr. Era prin mai-iunie, mâncam niște cireșe. ‘Ia să-l sun eu acum pe ăsta cât sunt nervos! Îl dau afară!’. Pe altul l-am demis din Georgia.

Și pe Leo Grozavu din Liga a 2-a.
Da, păi pe toți i-am dat eu afară. Dar nu că ne-am certat, ci pentru că echipa avea o problemă în acel moment. Singurul pe care l-am schimbat fără o conotație a rezultatelor proaste a fost Stoican. M-a salvat de la retrogradare, el voia să rămână, dar eu vorbisem cu Croitoru să vină. Și credeam mai mult în Croitoru decât în Stoican. Și ne-am despărțit. Dar în rest, cu toți din cauza rezultatelor. Aaa, și cu Ciobotariu a mai fost altfel, a plecat el la o națională după un sezon bun.

A vândut un cal cu 50.000 de euro

Mai aveți o pasiune, cea legată de cai. Sunteți un patron mai bun de club de fotbal sau de cai de concurs?
Nu sunt așa implicat cu caii. Într-adevăr, am o fermă de cai de rasă, care sar la obstacole și ce mai fac ei pe acolo. Sunt vreo 30-40 de fetițe care fac echitație săptămână de săptămână acolo. Particip la concursuri, dar eu nu sunt un călăreț de marcă și nici nu sunt cel mai mare deținător de cai. Îmi plac, îi iubesc, dar fac un fel de business cu ei, sunt un fel de geambaș de cai.

Cu cât ați vândut cel mai mult?
Vreo 50-60.000 de euro. Îi iei cu 10.000 și îi dai apoi cu mai mult. Îi iei la 4-5 ani, la 8 ani devin maturi, cai de concurs. Dar ca să-i crești bine, ar trebui să-i duci la concursuri internaționale. Sunt parte a unei experiențe caii, sunt mulți copii care vin, e o zonă pitorească acolo. Am făcut și o zonă de alimentație specială, în sensul că nu se bea Cola sau nu știu ce altceva, ci numai produse de la fermă. E o atracție foarte faină și fiecare zi din asta are și o parte de călărie sau să vezi caii care sar la obstacole.

Revenind la cealaltă ocupație, fotbalul, care a fost cea mai tare petrecere după un meci?
Vai de mine! Când nu am retrogradat în Liga a treia, am făcut egal la Giurgiu și Suceava a luat bătaie la Brăila. Eram cu prietenul meu Cornel (n.r. Sfaițer) și era 2-0 la pauză pentru noi. Fac 2-2 cei de la Giurgiu. Și am plecat nervos către vestiare. Nu se dădeau la TV meciurile de Liga a doua atunci, în 2010 sau când era. Pe hol acolo era un radio și se transmitea minut cu minut. ‘La Brăila este 1-1’. Eram retrogradați la scorurile astea. Doamne, nu-mi venea să cred. Și atunci aud că la Brăila șutează unul, nu mai știu cum îl chema, un fel de Pistinciuc așa, de la 150 de metri și dă gol. Erau niște polițiști acolo și întrebau și ei: ‘Cine a dat gol?’. Și când am înțeles că a pierdut Suceava și ne-am salvat, de bucurie l-am luat pe un polițist în brațe, m-am împiedicat și am picat cu el jos (n.r. râde). Ăsta striga, săracu’: ‘Scot arma!’. ‘Ce să scoți arma, puiule, că te pup!’. Puteam să fiu și arestat. După aia nu mai știu când am ajuns acasă. Meciul a fost duminică dimineața, luni sau marți cred că am ajuns acasă.

Se aștepta la mai mult de la Moruțan la Rapid

Care e cel mai mare talent pe care l-ați avut la Botoșani?
Din fericire pentru mine, cred că-l am acum. Hervin Ongenda. A mai fost și Moruțan. Am mai avut un argentinian, Cabrera. Și Martinus, din Antilele Olandeze. Ăștia doi, ultimii, erau în același timp la echipă. Și-mi aduc aminte că l-am și schimbat pe Pustai atunci. Cristi antrena echipa, 11 oameni, iar ceilalți făceau ce voiau, stăteau prin spatele porții pe acolo. Și m-am dus și eu la un antrenament, că auzisem că sunt niște probleme. Și cine crezi că era în spatele porții, stătea jos cu o șapcă trasă pe cap? Martinus. Iar Cabrera făcea duble. Cei mai talentați jucători din echipă. Băi, nu se poate așa ceva!

La Moruțan vă așteptați să se adapteze mai repede la Rapid? Îl cunoașteți bine.
El e un copil extraordinar, dar cred că îi trebuie un mediu special. E la fel ca Ongenda. Dacă vine la Botoșani, pleacă pe bani grei. I se dă foarte multă responsabilitate într-un club cum e Rapid, să salveze echipa, e o tensiune mai mare acolo decât la noi. Dar mă gândeam că poate fi mult mai bun, mai expresiv și mai valoros decât a arătat acum la Rapid.

Cum sunt întâlnirile între patronii din fotbalul nostru? Ați stat cu vreunul la vreun pahar cu vin?
Nu, nu am băut cu niciun patron de fotbal. O singură dată ne-a invitat Gino Iorgulescu. Au fost domnul Șucu, domnul Becali, domnul Varga, domnul de la Craiova, Mihai Rotaru. Dar nu au fost prea mari discuții, pentru că eram ca niște muzicanți diferiți, fiecare pe frecvența lui. Una vorbea dl Becali, alta dl Varga, dl Șucu era corporatist, eu să mai fac câte o glumă, dar eram pe ultimul loc… Așa că ce să mai zic? Dar am luat masa cu dl Rotaru. De care îmi place ca om. Cred că e un tip școlit bine, așa cred. În rest, n-am nicio părere despre ceilalți, că nu-i cunosc.

Revoluția ”i-a încurcat” avansarea ca inginer

Ce părea mai improbabil în tinerețe? Să ajungeți patronul unei echipe din prima ligă sau un om de afaceri cu multe milioane de euro în cont?
Când eram mic, nu știam nici de fotbal și nici de bani în cont. Eram în comunism și eu eram inginer într-o fabrică în care să fac lucruri frumoase, să pun la punct niște chestii de automatizare, să mă însor cu fata șefului de echipă și să mă vadă lumea ca fiind salvatorul fabricii. Inginerul… Era după un film din ăsta de la comuniști.

Și ce ați reușit din toate acestea?
M-am însurat cu fata unui tehnician, dar nu a lucrat în fabrică la mine (n.r. râde).

La Revoluție ce făceați?
Eram inginer la Botoșani. Eram un inginer foarte bun. Mă pregăteau ăștia să fac niște programe de automatizare pentru niște fabrici, centrale din Germania, din Dresda. Eram destul de bine înfipt în zona mea și mai aveam doi sau trei ani de stagiu și puteau să-mi dea o funcție mai mare. Eram destul de drăcos așa, de insistent, adică munceam mult și aveam o poziție bună în companie.

Deci v-a cam încurcat Revoluția.
M-a cam încurcat, așa e! (n.r. râde). M-a încurcat rău de tot. Că mai aud acum: ‘Comunistul ăla care făcea și dregea’. Dar eu nu aveam treabă cu comunismul. Însă când a picat comunismul și strigau ăștia ‘Jos comunismul!’, ‘Băi, nebunilor, mai stați puțin!’. După aia nu m-am adaptat în zona de stat, mi se părea că e mult chiul, multă neatenție, eram așa de plictisit… Și s-au făcut niște promovări absolut ciudate. Erau niște tipi pe care îi știam de la școală cum erau, de dinainte de Revoluție, și deodată i-am văzut apoi șefi, cu birouri cu frigidere pline de Coca-Cola. Am zis că plec și m-am făcut muncitor un an de zile la construcții-montaj. Deși eram un inginer foarte bun. Am avut și școală bună și invenții… Și m-am făcut muncitor. Și după anul ăsta, în care am văzut cum sunt întreprinderile și firmele, m-am privatizat. N-a fost nimic calculat.

Nu crede în conducătorii proveniți din fotbaliști

Dar fotbalul condus de Răzvan Burleanu e unul calculat? Că a spus că suntem în elita fotbalului.
Eh, dă-o încolo! Eu îl respect, dar chiar așa?

Cu cine ați votat la alegeri?
Cu el am votat. Dar haideți să vă spun ceva. Eu l-am votat prima oară când nu-l vota nimeni și după aia l-au votat toți după ce a fost cu Gică Popescu. La alt vot, când al meu, de frică că era singurul care a rămas cu mâna jos, a votat și el până la urmă.

Și când a concurat cu Lupescu?
Tot cu el. A venit la Botoșani cu un plan de marketing și o echipă. Și m-a făcut praf. Am chemat lângă mine niște oameni să vadă, cu prezentare, PowerPoint, cutare, evoluție, număr de jucători, cât a adus fotbalul, n-am verificat sume, dar explica foarte fain. Față de echipa cealaltă, care parcă a venit cu Gâlcă. A scos o carte și a început să spună așa, taca-taca, și s-a cam blocat după două minute. ‘Noi am jucat fotbal și o să facem’. Dar nicio prezentare, nimic.

Deci v-a luat ochii cu PowerPoint-ul.
Da, m-a zăpăcit cu asta. Cu Excel-ul m-a făcut praf. Eu cred că s-au făcut lucruri interesante la FRF. Ceea ce nu facem noi este performanță la echipa națională și la cluburi. Și aici cred că e Liga… Cred că legătura dintre Ligă și Federație este o mare problemă.

Dar pe cine vedeți următorul președinte al FRF după Răzvan Burleanu din fotbalul românesc?
Din fotbal nu știu. Eu aș căuta un om de bancă, de multinațională. Un manager. Până la urmă fotbalul trebuie dus într-o afacere. Spectacolul îl fac fotbaliștii, managerul de sus trebuie să fie un tip calculat, care să găsească formule prin care să crească calitatea. Adică prima ligă, care este exponențială pentru fotbalul nostru. Iar din prima ligă să faci echipa națională. Iar atât timp cât din prima ligă nu se califică echipele în Europa, iar echipa națională e vai de mama ei, nu poți să spui că Federația de Fotbal a avut rezultate.

Și atunci la LPF? Dani Coman a spus că ar putea candida.
Dani este ok. Dar eu nu am încredere în fotbaliști-conducători.

Și Gino Iorgulescu a fost fotbalist.
Păi, se vede. (n.r. râde) E foarte interesant ăsta, Iustin Ștefan. Are dicție, are educație, numai că a trăit prea mult la umbra domnului Iorgulescu. Și pare un antrenor secund. Nu-l faci pe ăsta principal niciodată.

Video cu Valeriu Iftime prezent la emisiunea Interviurile Digi Sport

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Etichete: valeriu iftime , iftime interviurile digi sport , radu dragut si bogdan pop

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News