Mircea Lucescu nu a stat la discuții: suspendare de șase luni pentru componentul Generației de Aur: ”Mă simțeam rău”

Aflat în ultimul an la juniorii lui Dinamo, Florin Prunea avea șansă să convingă stafful tehnic al primei echipe că merită să fie un adversar pe măsură pentru ”Țețe” Moraru, însă a comis-o înaintea unui turneu final.

Cu puțin timp înainte de Campionatul European U18, Florin Prunea s-a deplasat la Arad, unde a avut parte și de o relație amoroasă, în urma căreia ar fi contactat o afecțiune cu transmitere sexuală.

Florin Prunea: ”Mă antrenam cu nea Piți Varga pe zgură”

Acesta a împărtășit, în cele din urmă, problema medicală cu care se confrunta, iar Mircea Lucescu a hotărât să nu îl mai lase să se pregătească alături de prima echipă timp de șase luni.

Florin Prunea: Tot la juniori eram, ne-am calificat la Europene, UEFA ’86 era generația mea, cu Lupescu, Petrescu, Sabău. M-am dus la Arad înainte de Campionatul European, eram coleg de cameră cu Nuță de la Ploiești, atacantul, acum șofer de taxi.

Avea el o gagică, nu o să uit niciodată, în Arad stătea. El a luat-o, a lăsat-o și după m-am băgat și eu. „Mă lași, frate?” „Da, bă, nu e nicio problemă.” Am stat la Arad atunci două săptămâni și am plecat la turneul final, doar am trecut granița. Am văzut că e ceva în neregulă, mă ustura, când făceam pipi mă țineam de țeava de la baie… Și zic: „Lasă că le spun după turneul final.” Primul meci cu RDG, cinci am luat, nu puteam să stau în picioare.

Costin Ștucan: Te simțeai și rău fizic?

Florin Prunea: Mă simțeam, da. Dacă nu luam medicamente, nu luam nimic. Eu am zis că iau când ajung acasă. Am fost schimbat la meciul cu sârbii, am venit acasă după două meciuri. Când am ajuns acasă m-a mâncat în fund să-i zic maseurului. „Nea Virgil, nu mai pot, cad din picioare.” „Ce ai, mă? Vino și uită-te.” „Bă, ești sănătos? De cât timp?” „Cred că de vreo zece zile.” Antibiotic direct. „Păi mă duc la București.” Și m-a dat în primire lui nea Gigi Staicu, eram la echipa mare, antrenor nea Mircea Lucescu.

Când m-am dus la antrenament, m-a luat nea Mircea: „Ia vino, mă, încoace. Cum te simți?” M-am albit. „Rău, nea Mircea.” „Păi ce ai făcut, mă?” Și i-am povestit. „Îmi pare rău, trebuie să iau o decizie.” Nu m-a primit la echipa mare la antrenament șase luni de zile. Și nu aveam voie să mă antrenez nici cu juniorii, mă antrenam cu nea Piți Varga pe zgură, dimineața.

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Sursa