“Trecea de unul, doi, trei, patru, cinci, șase jucători. A fost sublim. Picioarele lui vorbeau cu mingea”, își amintește Jean Varraud.
La Cannes, Zidane a arătat primele semne că poate să aibă o atitudine violentă când îi sunt aruncate insulte legate de rasa sa, el având originile algeriene, sau la adresa familiei sale. În primele sale săptămâni la noua echipă, “Zizou” a fost pedepsit și pus să facă în mod constant curățenie, după ce și-a lovit un pumnul un adversar care l-a ironizat din cauza “rădăcinilor” sale.
Zidane a stat trei ani la echipa mare a lui Cannes, din 1989 până în 1992, după care a plecat la Girondins de Bordeaux. De la acest club, “Zidane” a fost convocat în premieră la naționala Franței, debutând pe 17 august 1994 într-un amical contra Cehiei încheiat cu scorul de 2-2. Naționala din centrul Europei a condus cu 2-0, însă mijlocașul de la Bordeaux a reușit o “dublă” în primul său meci și a stabilit scorul final.
După doi ani, Zidane era om de bază în naționala “Les Bleus” care se oprea în semifinalele EURO 96, Franța fiind învinsă de Cehia. Peste doi ani, Franța și “Zizou” aveau însă să își ia revanșa la World Cup 1998.
Impulsivitatea i-a atras un “roșu” la Campionatul Mondial
În primul meci din grupă, Franța a învins Africa de Sud cu scorul de 3-0, Zidane reușind o pasă decisivă la primul gol al competiției înscris de Christophe Dugarry. În duelul al doilea, naționala din “Hexagon” s-a impus cu 4-0 contra Arabiei Saudite într-un meci în care “Zizou” a fost “înger și demon”.
Mijlocașul care atunci evolua la Juventus a creat faza primului gol înscris de Henry, însă a fost eliminat în minutul 71 după ce l-a călcat pe Fuad Anwar, afișându-și din nou atitudinea temperamentală și devenind primul francez eliminat la un turneu de World Cup.
Astfel, Zidane a ratat următoarele două meciuri ale Franței, victoria cu 2-1 cu Danemarca și succesul contra Paraguayului din optimi venit în urma unui gol de aur înscris de Laurent Blanc. Au urmat două meciuri în care mijlocașul nu a ieșit neapărat în evidență, o victorie contra Italiei după penalty-uri în sferturi și un succes în fața Croației în semifinale.
Zidane cel stelar în finală contra Braziliei
În finală, în schimb, Zidane a fost un “monstru”. Pe Stade de France, naționala “Les Bleus” întâlnea o Brazilie stelară, cu Ronaldo, Rivaldo, Cafu, Roberto Carlos sau Bebeto în teren. În minutul 27, dintr-o centrare a lui Emmanuel Petit, Zidane a deschis scorul cu o lovitură de cap și l-a învins pe Claudiu Taffarel.
Chiar înainte de pauză, “Zizou” a mai punctat o dată cu o nouă lovitură de cap care a trecut printre picioarele lui Roberto Carlos. Pe finalul partidei, Franța a mai punctat o dată, iar Zidane și colegii săi deveneau în premieră campioni mondiali.
Zinedine ZIDANE vs Brasil, 1998. pic.twitter.com/fRw2Vc5ji4
— Gols de Copa (@golsdcopa) March 27, 2026
Deși mijlocașul lui Juventus nu a ieșit în evidență pe tot parcursul competiției, ratând inclusiv două meciuri din cauza acelei eliminări din duelul cu Arabia Saudită, Zidane a strălucit atunci când a fost cea mai mare nevoie de el, la Saint-Denis.
Retras în 2006 după legendara finală de Cupa Mondială în care și-a afișat din nou comportamentul impulsiv, Zidane a rămas cunoscut în fotbal pentru eleganța pe care o afișa pe teren și lejeritatea cu care părea că joacă pe teren. Driblinguri, tehnică fabuloasă și o agilitate care făcea “uitat” faptul că nu era cel mai rapid jucător de pe teren. Acesta a fost Zinedine Zidane.
You must be logged in to post a comment Login