”CALIFICARE UEFA Conference League”. Acea înfrângere a Rapidului cu 1-4 certifica performanța Craiovei de a fi la startul viitoarei ediții a cupelor europene. E adevărat, mai întâi primise un ajutor indirect de la Petrolul, care învinsese, absolut surprinzător, la Iași, pe Poli, în ultima etapă a play-out-ului și scosese Farul din locurile care i-ar fi permis să joace barajul pentru Europa, apoi conjunctura favorabilă a continuat în Giulești, unde victoria clujenilor a făcut imposibilă coborârea Științei de pe locul 4, indiferent de ce va face în ultima etapă cu Dinamo.
Astfel, Craiova termină mai jos ca anul trecut, însă atunci a mers și la baraj, dar mult mai bine acum, când a fost mai rău, dacă mă înțelegeți.
De fapt, așa a fost toată viața Universității de zece luni încoace. Un pic lider, un pic victorioasă, un pic prăbușită, cu ceva înfrângeri, dar doar în etapele în care era obligatoriu să nu piardă, apoi iar un pic bine, iar rău, apoi chiar foarte rău, când cu eșecul din Cupă la Metalul Buzău, apoi și mai bine. Ceva mai bine, dar, imediat, ceva mai mult rău.
Despărțirea de Costel Gâlcă a parafat autenticitatea acestei sinusoide teribile, în care s-a trecut prin toate stările de agregare a unor sentimente care, în cele din urmă, s-au dovedit casante și fragile fix ca jocul. A venit însă Mirel Rădoi și tot ceea ce fusese expectativă a devenit acțiune, deznădejdea s-a transformat imediat în speranță, iar speranța în credință. Craiova a intrat în play-off cu doar trei puncte în urma campioanei și a început turneul decisiv, de 10 jocuri, fulminant. 3-0 cu „U” Cluj, 2-1 în Giulești.
STOP! Să respirăm un pic și să ne aducem aminte ceva, măcar că nu e mult de atunci.
Câteva săptămâni. E însă perioada în care Craiova va pierde tot în doar șapte zile.
(Tot, până la conjunctura cu Petrolul și CFR Cluj de care am scris la început).
Să ne amintim, așadar. Cu moralul la cele mai înalte cote, Craiova merge la Cluj pentru o „dublă” cu CFR, Cupă-campionat. Pentru că e absolut încrezătoare în șansele ei la titlu, își lasă jucătorii de națională rezerve, pe Bancu și pe Mitriță, dar nu numai pe ei, ba deschide scorul chiar și așa, dar pierde la loviturile de departajare, când Căpățână va trage peste poartă. Înfrângerea din Cupă îi va provoca, e convingerea mea, și starea de nervozitate de peste trei zile din campionat, din cauza căreia va pierde din nou, clar de data asta. Șocul e uriaș.
În mod neobișnuit ei, în acest sezon, Craiova se clatină, dar nu cade. Rămâne încă în picioare, puternică și pregătită pentru ceea ce avea să fie și chiar a fost, ultimul „decisiv” al turnirului: meciul de acasă cu FCSB. Și joacă bine, excepțional chiar, dominând un adversar aproape uluit de ceea ce i se întâmplă. La ultima fază a meciului însă, în ultima secundă, Mora, cu poarta goală în față, se pregătește de un gol care să arunce în aer stadionul: o execuție simplă.
Doar că foarte tânărul Toma i se aruncă în față, apărând de undeva, iar Mora, surprins, trage în transversală. Și campionatul Craiovei se încheie în fix acea fază, în fix acea clipă, în ciuda unor șanse care, de fapt, nici nu au mai existat.
Abia victoriile Petrolului și ale CFR-ului, de care am vorbit, au făcut posibil colajul de pe Facebook. Pentru că echipa a agonizat, ca altădată după golul lui Filipovici și, mai ales, după aceeași bară transversală țintită de Zoli Crișan.
O etapă, și încă una, și toate până la sfârșit. Emblematică e înfrângerea de acasă în fața unui Rapid care pierdea și pierde pe bandă rulantă. La Craiova însă a câștigat.
The end of story.
De lunea viitoare, Craiova europeană, victorioasă când nu ai fi crezut și înfrântă când nu se putea, strălucită și neputincioasă, puternică și ultra-vulnerabilă, când orgolioasă și când fără ambiții, trebuie să mai înceapă o dată drumul spre titlu.
De această dată, Rădoi va avea timp, pentru că de-acum Craiova e a lui la modul total și absolut.
Cei de deasupra lui, FCSB, CFR și „U” Cluj au arătat forță superioară, nervi tari, rezistență și, deseori, clasă în clipele grele. Adică atunci când contează.
Niciuna dintre echipe nu și-a schimbat antrenorul în acest sezon. Niciuna nu a ratat atunci când chiar nu avea voie să rateze. Toate trei au crezut! Și toate au reușit.
Craiova are, deci, trei ținte în mișcare și trei echipe, iată, mai tari decât ea.
Ca să intre în grupă, în Europa, în primul rând, iar apoi în lupta la titlu, Craiova trebuie doar să creadă, la rândul ei.
Să creadă maxim în Mirel Rădoi, iar el, acest, foarte probabil, mare antrenor, să nu mai creadă decât în el însuși. Atât.
Sigur că vor veni fotbaliști, Teles și Rădulescu au și sosit, sigur că alții vor pleca. Nu doar la ei e viitorul, deși ar trebui să fie, așa cum nici prezentul recent nu a fost la jucători.
La realitatea construită de Rădoi este viitorul Craiovei. Pentru că fotografia aceea e corectă, dar nu e reală. Și nu e reală pentru că zâmbetele care au fost prinse acolo sunt abia pentru victoriile care vor veni. Și vor veni, pentru că Rădoi poate construi o stare de spirit, peste care să așeze o echipă. Locul 4 pe care încheie Știința acum e cauzat de faptul că echipa, așezată numai pe iluzii, nu credea și nu zâmbea decât pe Facebook.
În realitate, în teren și în viață, nu.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
You must be logged in to post a comment Login