Văd şi acum, şi o să văd mereu în minte, masa la care mâncam, sub tribuna din Ghencea, pentru că era unghiul perfect din care să-i pot urmări pe toţi. Aud şi acum şi o să aud mereu piesele de rummy rostogolite în nopţile de la Forban, serile de film cu ecran din pânză albă în cantonamentul montan… Făceau totul împreună, ca nişte copii aproape, iar când intrau pe teren erau o veritabilă armată! Am văzut cu ochii mei cum pe coridorul de la terenul din Ghencea cum se mobilizau şi intimidau adversarii dintr-o singură privire. Greu de tradus în cuvinte! Erau respectaţi şi temuţi. Câştigau meciul din vestiar prin valoarea dublată de unitate.
Simt şi acum totul în minte şi în suflet. Până şi mobilierul de peste tot, culorile, mirosul, glumele lor, starea aceea care a devenit poveste după 40 de ani. Cu ei şi prin ei, AM AVUT CEA MAI FRUMOASĂ COPILĂRIE DIN LUME.
Scriu aceste rânduri îndurerat. Şi din durere şi dragoste pentru ei vreau să le transmit un mesaj tuturor coechipierilor lui Helmut Duckadam, eroii mei pentru totdeauna: vă sunteţi datori fiecăruia în parte să vă întâlniţi mai des, să vă îmbrăţişaţi şi să petreceţi timp împreună!
Cu tot respectul şi afecţiunea pe care o port fiecăruia dintre voi, eroii mei, vă rog să nu lăsaţi anii şi cotidianul vieţii să pună bariere. Să aducă amânări.
Nu aţi fost mulţi, aţi fost puţini şi de ieri aţi rămas şi mai puţini, a plecat „Ursul”. Dar sigur el, şi Lucică, şi Ilie, ar zâmbi de sus fericiţi să vă vadă împreună şi povestind despre ei!
Rămâneţi aproape unul de celalălt, eroii mei! La propriu! Şi oricât de mică ar fi uneori recunoştinţa celor din exterior sau cât de mare se adânceşte uitarea lor, nu uitaţi: vă aveţi unul pe celălalt. Aşa cum v-aţi avut mereu, aşa cum aţi demonstrat lumii că sunteţi cei mai buni ÎMPREUNĂ!”, este mesajul lui Edi Iordănescu.
Helmut Duckadam, eroul de la Sevilla, a murit luni, la vârsta de 65 de ani.
You must be logged in to post a comment Login