Cătălin-Cedric Ghigea | Bătălia din Midfield în 2025

Dacă excludem tradiționalii granzi ai plutonului (Red Bull, Ferrari, Mercedes și McLaren), rămâne un „campionat separat” între Williams, Racing Bulls, Alpine, Aston Martin, Haas și Sauber – denumit deja de specialiști drept „Class B”. În această ierarhie, Alex Albon (Williams) pleacă din postura de lider la jumătatea sezonului dar avansul său e fragil, în contextul progresului masiv la Aston Martin și al constanței arătate de Racing Bulls (ex-Toro Rosso). Fiecare din aceste echipe a reușit cel puțin un „pole position” și o victorie de etapă în această subcategorie, subliniind amploarea și volatilitatea duelului.

Williams: O Stea Căzătoare?

Williams și-a început campania ca lider incontestabil al „Class B,” fiind pe locul 5 la constructori cu 59 de puncte – dintre care 51 obținute în primele șapte curse ale anului. La fel de dramatică a fost, însă, scăderea de formă din ultimele grand prix-uri; după Spania, evoluția echipei a suferit, punctând doar de opt ori în cinci curse. Conform expertului Mark Hughes (The Race), această „rupere de ritm” a coincis și cu momentul introducerii noilor directive tehnice privind flexarea aripilor față, incidență ce a temperat avantajul inițial al Williams. Problemele tehnice au contribuit și ele din plin – atât Albon, cât și Sainz au abandonat pe motive de motor, Sainz având și incidente de fiabilitate cu răcirea frânelor. Au existat și erori de execuție și strategie: greșeli de pilotaj (ca ieșirea lui Albon în Canada), calificări ratate sau ghinion cu incidente produse de rivali (cum ar fi lovitura primită de la Leclerc la Silverstone). În plus, Williams s-a concentrat devreme pe proiectul pentru 2026, sacrificând aproape complet sesiunile de dezvoltare pentru sezonul actual – astfel că deși mașina poate încă puncta regulat, salturile de performanță sunt limitate.

Racing Bulls: Consistență Mecanică, Dileme Umane

Racing Bulls a fost de mai multe ori referința „liniei a doua”, fiind echipa cu cele mai multe pole-uri „Class B” (șase din primele curse). Mașina este lăudată pentru ușurința cu care poate fi pilotată și pentru faptul că „inspiră încredere” pe toate tipurile de circuite și pe orice temperatură. Totuși, o problemă cronică rămâne lipsa constanței de rezultate la a doua mașină – inițial cu Tsunoda, apoi cu Liam Lawson (care începe să aibă o evoluție crescătoare). Dacă una dintre mașini punctează constant, cealaltă pare să dispară în mediocritate, făcând ca Racing Bulls să rateze șanse importante la locul 5 la constructori. Pe partea operațională, echipa a progresat mult față de anii precedenți (când erorile de strategie sau pit stopurile greșite ruinau curse întregi), păstrând un echilibru funcțional indiferent de strategiile adversarilor.

Alpine: Potențial irosit și haos organizațional

Alpine este, fără îndoială, marea dezamăgire din această luptă. Cu o mașină ce părea candidat cert la poziția de lider al plutonului secund încă din teste, rezultatele au fost sub așteptări. Motivul: o sinergie nefericită între probleme de ordin tehnic (deficiențe la recuperarea și livrarea energiei – MGU-K/ERS –, care au forțat echipa să recurgă la setări aerodinamice riscante și să ruleze cu aripă spate mai flexibilă decât e optim), rigiditate ale suspensiilor (afectând ținuta pe viraje și în cursă) și downforce insuficient (care crește uzura). La toate acestea se adaugă „circoteca” managerială: schimbări în lanț la nivel de conducere, incertitudine privind titularii pentru a doua mașină (Doohan, Colapinto) și busole pierdute la nivel strategic. Singura constantă? Pierre Gasly, care aduce aproape în totalitate punctele echipei, fiind văzut drept unul dintre performerii anului în această zonă a clasamentului.