Andrei Prepeliță, la Interviurile Digi Sport. ”Când m-a sunat Gigi Becali, am crezut că e o farsă”

• SuperLiga: CFR Cluj – ”U” Cluj, joi, 20:30, DGS 1

• Liga 2: Poli Timișoara – Steaua, joi, 18:00, DGS 1

Visul oricărui jucător devenit antrenor e să-și depășească performanțele în noua meserie. Andrei Prepeliță are de muncit. Patru titluri de campion și prezențe în Champions League la nivel de club, meciuri la Euro cu echipa națională.

Începutul, însă, e promițător. Calificare în playoff cu FC Argeș, promovare cu Buzău. Și asta fără Licență Pro, pentru care e în proces cu FRF.

Până la următorul pas, merge la vânătoare cu Jean Vlădoiu, spune ce poate aduce Reghecampf la FCSB sau ce așteptări să avem de la Garita , își aduce aminte cum s-a urcat Gigi Becali în autocarul lui FC Argeș ca să-l ia la Steaua sau cât de dure erau antrenamentele lui Pițurcă.

Digi Sport: Cum e fără fotbal? Nu erai obișnuit cu o pauză atât de lungă.
Da, n-am avut niciodată în ultimii 25 de ani o perioadă din mai până în septembrie. M-am bucurat de această perioadă, am petrecut timp cu familia și m-am și plimbat, am stat mai mult prin vacanțe.

Oferte au fost în perioada asta?
Mai degrabă discuții. Au fost și la Liga 1, și la Liga a 2-a. Deocamdată nu s-a concretizat nimic, dar nu-mi fac probleme.

Ai merge la o echipă din Liga a 2-a care să nu aibă drept de promovare, chiar dacă are condiții foarte bune?
Nu, n-aș merge. Adică aș merge poate dacă mi s-ar garanta că următorul an echipa ar putea să aibă drept de promovare și să construiesc ceva. Dar așa, dacă nu se vrea promovarea, nu văd pentru ce aș lupta.

În proces cu Federația

Cu licența PRO cum mai ești?
Aștept să se dea drumul la cursuri.

De când aștepți? De când te-ai apucat?
Păi, na, eu am început din 2020. Sunt șase ani deja. Vor mai dura cursurile doi ani minimum, dacă e să ne luăm după ultima licență. Am văzut că și Pancu a declarat ceva pe acest subiect, că și la el la fel, a durat nouă ani sau ceva de genul ăsta.

Care mai e stadiul procesului în care ești cu Federația?
Am contestat ultima decizie care a fost luată împotriva mea și a lui Jean, la Slobozia. Eu am licența A, deci pot fi antrenor secund la Liga 1, doar că sunt asimilat antrenor principal pentru ceea ce am făcut înainte. Pentru lucrurile alea eu am plătit la momentul respectiv amenzi, am fost suspendat și am contestat pentru că, la Slobozia, cred eu că nu mi-am depășit atribuțiile licenței pe care o dețin. Doar că am oferit indicații în baza hârtiilor și stării de sănătate pe care a avut-o Jean. Știți foarte bine că a avut probleme cu inima și i-a fost interzis să țipe, să se enerveze, și atunci, ca secund, am făcut această treabă. În rest, n-am venit la niciun interviu, la flash sau la conferințe, clubul nu m-a prezentat ca pe un antrenor principal și atunci nu văd de ce să fiu sancționat.

Pe de altă parte, tu susții că ai avea dreptul să antrenezi și ca principal.
Încerc și cu această variantă. Am avut o discuție cu avocatul, care mi-a spus o chestie: că după ce promovezi ai putea să activezi în liga în care ai promovat până la începerea cursurilor pentru licența PRO. El mi-a spus că există o șansă. Îmi doresc să fiu acoperit și să pot să antrenez fără nicio problemă. Văd câteva exemple din străinătate, antrenori tineri care au obținut licențele mult mai rapid. Fabregas, în 2022 a terminat cariera de fotbalist și e antrenor deja de un an în Serie A. La Șahtior, Arda Turan știu sigur că anul trecut avea Licența A și a antrenat în prima Ligă.

Nu poate antrena la FCSB din cauza licenței

Cu FCSB a fost ceva? Pentru că, apropo de oferte, discuții, s-a scris recent în că te-ai fi declarat disponibil.
Nu, nu, nu. N-am discutat cu nimeni. Cei care au scris nici măcar n-au avut bunul-simț să dea un telefon. M-a sunat cineva de la voi, de la Digi, și mi-a spus despre existența acelui articol și am rămas surprins. Plus că și eu sunt conștient că e greu să pot să merg în momentul ăsta la FCSB din cauza licenței. Și a spus inclusiv Meme asta.

Greu din acest punct de vedere tehnic. Dar, din alt punct de vedere, te-ai vedea lucrând la FCSB în condițiile specifice de acolo, când știm ce statut are antrenorul?
Asta depinde de discuția pe care o ai cu patronul în momentul în care s-ar pune problema. Sunt și au fost antrenori care au știut să lucreze. Eu am fost acolo patru ani și au fost antrenori care s-au descurcat. Inclusiv Reghe, că vorbim de el, pentru că s-a întors. E un antrenor cu experiență, un antrenor care a făcut treabă, a avut o strategie și a știut cum să lucreze cu domnul Becali.

Dar cum ar trebui să gestioneze un antrenor relația cu Gigi Becali? Din ce spui că ai văzut, tu cum ai gestiona?
Din ce știu, dânsul nu are treabă cu procesul de antrenament, doar acele schimbări pe care le face în timpul meciului.

Plus sistemul de joc uneori. Plus unii titulari…
Dar am înțeles că inclusiv cu primul 11, dacă i se aduc argumente… Adică nu e omul care să țină cu tot dinadinsul să bagi un jucător dacă antrenorul spune că nu s-a pregătit bine sau nu e la capacitate maximă. Vom vedea. De exemplu, Reghe, în primul lui mandat, a știut să mențină această relație cu dânsul și, împreună cu Meme, am avut rezultate foarte, foarte bune. Cred că am fost ultima echipă calificată în grupele Champions League atunci.

Nu se poate face comparație între Baciu și Reghe

Dar la fel de mare era implicarea patronului în acea vreme, în primul mandat al lui Reghe, când tu erai jucător?
Noi nu simțeam foarte mult lucrurile astea. Adică poate nu erau la același nivel de expunere cum sunt acum. Dar asta e și în funcție de antrenorul care e la echipă.

Îl vezi pe Reghe alt tip decât Marius Baciu în ceea ce privește toleranța la implicarea patronului?
Păi nu putem să comparăm. Adică nu vreau, Doamne ferește, să vorbesc urât de Baciu, dar nu mai antrenase de foarte mult timp și Reghe a făcut niște performanțe la FCSB. După aceea a antrenat echipe bune. Acum depinde și cum l-au asimilat jucătorii pe Baciu, depinde cum s-a impus el la echipă. Nu știu detalii de genul ăsta. Doar am văzut evoluțiile echipei din ultimul timp.

Dar Reghecampf de acum cum ți se pare față de cel de atunci? Pentru că s-au schimbat multe lucruri.
Eu l-am văzut din declarațiile lui foarte, foarte încrezător. De fapt, patronul l-a citat și a spus că în zece etape va fi pe primul loc, că se va califica în grupele Champions League. Cred că e normal ca un antrenor să aibă încredere în munca lui și să transmită în același timp asta jucătorilor. FCSB are niște jucători buni, cu care și din punct de vedere psihologic trebuie lucrat, să le ridice moralul. Calitate există.

Dar, pe de altă parte, făcând astfel de declarații ridici o ștachetă la înălțimea căreia trebuie să te ridici apoi. Și dacă nu reușești, cumva apare o dezamăgire, nu?
Și dacă nu, oricum n-ai rezultate, tot dezamăgire va fi. Asta este și viziunea mea. Trebuie să-ți setezi obiective cât mai înalte. Nici eu nu sunt genul care să mă ascund. În momentul în care am mers la Buzău, era o echipă cu cinci jucători. Am știut pentru ce mă duc acolo: să promovez. Am declarat-o de la început. Mai erau zece echipe care își doreau obiectivul ăsta, dar niciuna nu declarase public. Și atunci, da, există și riscuri. În momentul în care nu merge treaba, declarațiile astea se întorc împotriva ta, dar trebuie să fii pozitiv și să dai un semnal jucătorilor, suporterilor, pentru că FCSB are foarte mulți suporteri și își doresc performanță.

Antrenamente în ziua meciului

Care sunt primele lucruri care îți vin în minte legate de Reghecampf din perioada în care te-a antrenat?
Pe Reghe îl știu dinaintea experienței de la FCSB. L-am avut antrenor în două rânduri la Craiova, la începutul carierei lui. Eu eram căpitan atunci la Craiova și am avut o relație bună și jucător-antrenor, și de prietenie. A fost într-o perioadă chiar președintele clubului. După care ne-am reîntâlnit la Steaua. Pe atunci eu veneam după o accidentare de șase luni, ligamente, și nu am prins acea primă perioadă de pregătire cu el și cu Tommy. Dar e un antrenor cu niște principii și nu se abate de la ele. Și punea preț pe disciplină, atât disciplina din cadrul grupului, cât și tactică. Plus Tommy, care la momentul ăla a avut și el un rol foarte important, cu acea pregătire spartană chiar.

Ai pățit-o și tu la vreun antrenament? Latovlevici spunea că era să leșine.
Da, aveai senzații de genul ăsta, erau antrenamente foarte intense. În cantonamente, chiar și în zilele în care aveam meci după-amiaza, noi dimineața făceam antrenamente foarte, foarte tari. Dar și la meciurile de campionat sau cupele europene, noi dimineața mergeam la stadion și făceam antrenament. Totul era calculat. Adică o activare dimineața îți dă o stare mult mai bună de tonus pentru meciul de seară, mai ales la meciurile europene, când jucam la 22:00. Dacă stăteai toată ziua în pat și nu te mișcai, nu ajungeai la ora meciului într-o formă foarte bună.

Pițurcă, cel mai dur antrenor

Avem câteva provocări pentru tine. Începem cu niște alegeri. Cine era mai dur, Reghe sau Pițurcă?
Pițurcă. Nea Piți. L-am avut antrenor și la echipa de club, și la echipa națională. La echipa națională nu avea timpul și nici nu putea să facă programul de antrenamente pe care îl făcea la echipa de club. Dar am prins niște perioade de-astea de întrerupere, prilejuite de meciurile echipelor naționale, când făceam trei antrenamente pe zi, o săptămână. Antrenamente foarte, foarte dure. Doar gândul să te schimbi de trei ori… Ne-a dus, cred că într-o toamnă târzie, în octombrie, la Constanța, la hotelul Rex. Era atunci încă funcțional. Și îmi aduc aminte antrenamentul de la 6 dimineața… Cu vânt, ploaie… Era ceva… Dur, nea Piți.

Dar Pițurcă sau Halagian? Cine era mai dur?
Cu domnul profesor Halagian… Dânsul m-a luat prima oară la echipa mare, la Pitești. Nu era foarte, foarte dur. Chiar țin minte, îmi făceam așa niște gânduri înaintea primului cantonament și mă întrebam dacă pot să rezist. Eram tânăr, aveam 16 ani și mă gândeam dacă pot să rezist la intensitatea antrenamentelor. Dar nu, a fost chiar bine. Era și pe finalul carierei, nu știu dacă mai avea aceeași energie pe care o avea când era mai tânăr.

La vânătoare cu Jean Vlădoiu

Cine se pricepe mai bine la fotbal, Gigi Becali sau Adrian Mititelu?
Nu pot să aleg. Am lucrat cu amândoi. Mai apropiat mi-a fost domnul Mititelu, pentru că în patru ani la FCSB, cred că m-am întâlnit doar de trei-patru ori cu nea Gigi. Bine, a avut și problema aia în 2012… 2014, când a fost închis. Dar cu domnul Mititelu eram aproape zilnic. Era la antrenamente, vorbeam la telefon, îi plăcea așa să vină la noi, la jucători. Cred că asta a fost o greșeală a dânsului, că nu voia să se despartă de jucătorii lui. Am avut în perioada aia, atât eu, cât și colegii mei, multe oferte, dar dânsul le-a declinat pe toate, pentru că nu suporta gândul să ne vadă în alt tricou, mai departe.

Ce alegi: la vânătoare cu Jean Vlădoiu sau turul țării în Dacia 1300 cu Lato?
(n.r. râde) L-am văzut pe Jean la voi în emisiune. Într-adevăr, așa este, e greu cu trezirea. Vânătoarea la gâscă e foarte solicitantă din punctul ăsta de vedere, mai ales că trebuia să mergem trei ore cu mașina, undeva în zona Teleormanului, și trebuia să fim undeva la cinci acolo, 4:30. Și atunci am discutat cu Jean de seara. Mi-a zis: „Andrei, vezi că trebuie să plecăm devreme dimineață”, dar nu mă așteptam așa devreme… ”Păi la cât?”. ”La 1:30”. ”Păi eu atunci mă culc…”.

Și cu Lato cum e?
El e poate cel mai profesionist jucător pe care l-am avut coleg și pe care l-am și antrenat. Totul, de la odihnă, dietă, antrenamente. Îmi aduc aminte că atunci când erau antrenamente de forță, forță-viteză, la șapte dimineața, tuturor le era greu. Numai Lato întreba: „Când începe treaba?”.

Poliția, sesizată din cauza câinelui lui Latovlevici

Avem o nouă rubrică-provocare pentru tine: „Adevărat sau fals?”. Noi îți dăm niște afirmații și tu spui dacă sunt adevărate sau false. Și începem cu Lato. E adevărat că avea un câine ciobănesc pe care îl ținea pe balcon?
Da, l-a avut în perioada în care eram la Steaua. Și, într-adevăr, avea un câine foarte, foarte mare, fioros. Îi plac câinii, animalele. Și în perioada în care am fost antrenor la Pitești își cumpărase un Cane Corso. Dar în perioada de la Steaua, când eram colegi, avea un câine ciobănesc foarte mare. Stătea undeva în Prelungirea Ghencea, dacă nu mă înșel, și, într-adevăr, îl ținea pe balcon.

Poliția când a venit? La ciobănesc sau la Cane Corso?
Nu, Poliția a venit la Pitești, în momentul în care își luase Cane Corso. Era pui, dar era foarte mare. Nu știu cum i-a dat drumul și era terenul nostru de antrenament, parcarea și un teren cu pistă, unde era pentru agrement, pentru toată lumea. Și câinele a luat-o pe acolo, pe pistă, și, îți dai seama, lumea, văzându-l așa fioros, s-a speriat. Și cred că cineva atunci a sunat la Poliția Locală.

E adevărat că ai o mașină off-road de vânătoare?
Am o mașină pregătită pentru vânătoare, pentru off-road, da. Îți trebuie în momentul în care te duci la vânătoare. Sunt vânători la munte unde urci foarte mult, trebuie să fie mașina foarte bine echipată ca să ajungi acolo unde trebuie.

Au fost jucători care nu au vrut să execute penalty cu Ludogoreț?
A existat un zvon de genul ăsta, dar nu știu, pentru că domnul Gâlcă a făcut nominalizările. Eu am bătut, dar am bătut al șaselea. N-am bătut în primul grup de jucători. A fost un moment foarte încărcat, așa, foarte multă presiune, pentru că noi, în perioada aia, ne jucam practic prima de campionat. Atunci primeam primă doar dacă ne calificam.

Cât era prima?
Cred că 120 sau 150.000 de euro dacă ne calificam în Champions League. Altfel, dacă ne duceam în Europa League, nu aveam niciun bonus.

Becali s-a urcat în autocarul lui FC Argeș

E adevărat sau fals că Gigi Becali a intrat la un moment dat în autocarul lui FC Argeș să spună că te vrea la Steaua?
Da, îmi aduc aminte. Am jucat pe Ghencea atunci, am făcut 0-0, cred, fără spectatori, când era Sorin Cîrțu și se auzea ce striga. Și după aia s-a urcat în autocar. Dânsul e un personaj special, am început să râdem toți, îți dai seama. Mai fusese o chestie, când era Zenga, a vrut să mă ia și atunci. Și aveam noi la echipă niște glume, ne sunam, ne dădeam drept altcineva. Ne tot făceam farse de-astea, cu Dani Coman și cu cine mai era atunci. Și eram în Cipru și m-a sunat domnul Becali, dar eu am crezut că e o farsă de-ale colegilor. Eram la tenis de masă cu băieții și după aia le-am zis: „Bă, hai, spuneți, care a sunat?”. „Nu, bă, n-am sunat noi, chiar n-am sunat”. Și a mai venit dânsul pe la Pitești să mă ia, dar până la urmă am ajuns la Craiova.

Adevărat sau fals că ai avut colegi care se temeau mai mult de declarațiile lui Gigi Becali decât de antrenor?
Asta chiar nu știu. Nu e plăcut să intri în gura lui nea Gigi. Dar, în același timp, cred eu că în momentul în care semnezi cu FCSB știi unde te duci și trebuie să fii pregătit și pentru chestia asta.

Ai participat la vreo bătaie pe tunel, spre vestiar? Mai erau legende pe la Craiova.
Da, se mai întâmpla. Mai ales că la Craiova era tunel foarte, foarte lung. Existau chestii de genul ăsta. Până la urmă era vorba de spirit. Când intrai pe teren, chiar dacă îți era prieten sau era fost coleg, dădeai tot. Dar după aceea imediat se uita totul. Nu țineam dușmănie, ranchiună. Erau meciuri, mai ales că nu exista acest sistem VAR, în care mai terminai cu ochiul vânăt.

Garita are meciuri în care nu-i poate sta nimeni în cale

Ai avut jucători care luau gaz ilariant?
Nu, asta e o modă nouă, am văzut-o și eu acum în presă. Nu cunosc așa viciile astea ale fotbaliștilor. Fiind și foarte apropiat de vârsta lor, știu cam ce folosesc: narghilea, mai fumează, mai sunt snusurile, nicotina asta pe care și-o bagă sub buză și care le induce așa o stare de relaxare. Dar sunt foarte mulți fotbaliști internaționali care o folosesc… Când eram jucător la Rostov și am jucat în cupele europene cu Manchester United, De Gea avea două snusuri băgate, și în stânga, și în dreapta, exact pe tunelul care ducea spre teren, în momentul în care ne pregăteam să intrăm. Dar fotbalistul e stăpân pe viața lui. E două ore la stadion și 22 e acasă. Deci contează foarte mult ce face în timpul liber. Eu le spun chestia asta, să fie atenți, pentru că e viața lor: ce mănâncă, să se odihnească, etc.

Cazul al lui Tavi Popescu cum ți s-a părut?
El e la o vârstă fragedă, dar trebuie să fie atent, pentru că are niște calități foarte, foarte bune. Dar, în același timp, trebuie să se uite în urmă, să vadă alte exemple de jucători foarte talentați care nu și-au gestionat cum trebuie viața asta personală și n-au făcut mare lucru în fotbal.

Spune-ne despre Garita. Tu l-ai adus în România, nu?
Acum, la momentul ăsta, cred că el are marjă de creștere foarte mare. Nu e într-o formă foarte bună, dar nu trebuie pusă presiune neapărat pe el, pentru că nici echipa nu l-a ajutat foarte mult în meciurile astea de când a venit. El s-a bătut, mi-a plăcut implicarea lui. Când îl vor ajuta și colegii lui și el cu siguranță va da mai mult și probabil că va începe să marcheze. Eu l-am adus tot așa târziu, cred că spre finalul perioadei de transferuri, pe undeva prin septembrie. Tot la fel, venise un pic în urmă cu pregătirea. Chiar mergeam personal și făceam sesiuni individuale cu el pentru a recupera cât mai repede și, în momentul în care și-a intrat în formă, a arătat atunci la Pitești niște calități. Și îmi aduc aminte de niște meciuri în care nimeni nu putea să-i stea în cale.

Adversar cu Hazard, Lampard sau Ribery

Ai fost coleg de cameră cu Luțu?
Da. Îmi aduc aminte că avea telefoane foarte multe. Era moda atunci, Cosmote, Cosmorom, toate telefoanele. Dacă sunau toate odată se făcea lumină în cameră.

Dar l-ai avut și adversar?
Da, l-am avut la marcaj om la om la Craiova. Era o vreme foarte rea. Atunci încă se foloseau aceste metode cu marcaj pe tot terenul. Nu a avut mari realizări, doar că îi plăcea să te tăvălească. Avea calități extraordinare.

Cine a fost mai tehnic, Luțu sau Sânmărtean?
Luțu era mai dinamic, dar nu era țintit spre poartă. Lucică era mult mai direct. Amândoi, doi fotbaliști foarte buni, dintre cei mai buni jucători cu care am jucat.

Bine, ai avut adversari chiar mai celebri, Hazard, Lampard, Ribery… Cine te-a impresionat mai mult?
Cel mai exploziv și cel mai tehnic mi s-a părut Douglas Costa. De la Bayern. Jucasem împotriva lui într-un amical în Turcia, când era la Șahtior, și de atunci văzusem ceva incredibil la el. Și după aceea, în Champions League, când am jucat din nou, la fel. Mi se părea că făcea totul atât de rapid și era foarte greu de oprit.

Ce crezi că vei realiza în meseria de antrenor? Ce îți dorești să faci și să spui apoi că ești mulțumit de ce ai realizat?
Îmi doresc multe. Până acum, în acești ani, cred eu că am realizat niște rezultate bune, chiar dacă n-am fost la o echipă de top. În primul an la Pitești am preluat echipa de pe ultimul loc și am ajuns pe undeva la limita play-off-ului. După aia, play-off și semifinală de Cupă, promovare cu Buzău. Am avut o scurtă aventură în Moldova, unde obiectivul era să ne calificăm în cupele europene și am reușit, în Conference League, la Petrocub. După care, la Slobozia nu știu. E un obiectiv pe care nu am fost lăsat să îl continui și nu pot să spun dacă reușeam sau nu să salvez echipa de la retrogradare. Dar îmi doresc mai mult, cu siguranță.

VIDEO Andrei Prepeliță, la Interviurile Digi Sport

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Etichete: andrei prepelita , interviurile digisport

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News