Ediția de abia încheiată a Jocurilor Olimpice a fost cea mai de succes pentru România din ultimii 16 ani, datorită performanțelor reușite de sportivii de la canotaj, natație, gimnastică și haltere.
În total, ”tricolorii” au cucerit 9 medalii (3 de aur, 4 de argint și 2 de bronz), 5 dintre care (2 de aur și 3 de argint) au fost câștigate de canotorii prezenți la Paris.
România putea pierde medalia de aur de la dublu vâsle masculin
În premieră campion olimpic, la proba de dublu vâsle, Marian Enache a fost invitat la iAM Ștucan în urma performanței reușite și a dezvăluit cum el și Andrei Cornea au fost la un pas de a rata nu doar medalia, ci și finala de la Jocurile Olimpice!
În semifinale, cei doi au întâmpinat o problemă la barcă, dar au tras din răsputeri și au reușit să obțină calificarea în finală de pe ultimul loc care ducea în ultimul act.
Cornea şi Enache au fost cronometraţi cu timpul de 6:15:73, în urma Olandei (6:13.60) şi Spaniei (6:14.91) și la mică distanță în fața Serbiei (6:17.35).
Marian Enache: ”Au fost mici incidente în semifinală”
[embedded content]
Costin Ștucan: Voi nu ați avut un parcurs dominant spre finala asta, cursa din semifinală… locul 3, nu?
Marian Enache: Locul 3, da. Cu mici incidente… nici nu mai contează, așa a fost să se întâmple. Și ne-a ajutat acea semifinală.
Ștucan: Ce incidente? Ce s-a întâmplat?
Enache: Andrei a avut o problemă, o defecțiune la barcă, nu am știut, nici nu a vrut să îmi spună.
Ștucan: La barcă unde?
Enache: Noi avem un cărucior pe care rulăm, care ne ajută să ne ghemuim, să strângem picioarele și după să le întindem. E ca șina de tren. Roțile lui cumva se îngreunaseră, se blocaseră, probabil de la rulmenți, de la nu știu ce. Și atunci, când nu mai e acea lejeritate, acea cursivitate a loviturii și ceva e în plus în barcă, te solicită mult mai mult pe musculatura piciorului decât ar trebui.
Și el a început cu adevărat să simtă greul ăla în plus pe care îl avea în barcă după ce a obosit, adică după jumătatea cursei. Atunci mi-am dat seama că ceva e în neregulă, nu la Andrei, ci în barcă, pentru că noi am avut foarte multe antrenamente grele, epuizante, dar niciunul dintre noi nu a cedat. Și știam că în niciun caz nu va ceda unul dintre noi acolo, la Jocurile Olimpice.
”Am simțit că ceva e în neregulă la jumătatea cursei”
Așa că, cu chiu, cu vai, cu multă dorință de a ne califica în finală… când am simțit că ceva e în neregulă, și noi la jumătatea cursei eram relativ lideri, controlam cumva cursa, iar de când s-a îngreunat și am pierdut viteză, am început să fim depășiți. În mintea mea era: ”Trebuie să terminăm cursa asta cum trebuie, nu am venit la Jocurile Olimpice pentru finala B, eu am venit să câștig!”.
În teorie, ”finish-ul” sunt ultimii 200-300 de metri. Dacă îl pornești mai devreme, crești nivelul de acid lactic, nu îl mai controlezi, nu mai ești pe aceeași linie de plutire și s-ar putea în ultima sută să nu mai ai resurse, să fii complet epuizat și nici mentalul să nu te mai ajute.
Noi am riscat, am urcat (n.r. ”finish-ul”) la 500 de metri, trebuia cumva să facem o improvizație să trecem în finală. I-am împins pe sârbi, au cedat înaintea liniei de finish și am intrat noi. Am intrat în acea finală complicată, la 2,5 secunde de cel mai bun timp care intrase în finală. Asta m-a ajutat foarte mult, pentru că nu fusese cursa noastră.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
You must be logged in to post a comment Login