Și într-una dintre poveștile adevărate pe care le spunea își aducea aminte de întâlnirea sa cu marele Gheorghe Gruia, căruia colegii îi spuneau „Guriță”, fiind cunoscute abilitățile sale cântăreț amator de ori câte ori avea prilejul, în autocar sau în cantonament, la mesele festive sau la chefurile între prieteni.
Ca o paranteză, Gruia a fost predecesorul lui Birtalan, a fost un handbalist de o valoare uriașă, socotit la un moment dat de forul internațional al handbalului drept cel mai bun jucător de handbal din toate timpurile!
Ștefan Birtalan a încetat din viață
Mai mult, „Guriță”, prin valoarea sa, a fost cel care a făcut legătura între generația unora ca Penu, Gațu, Stockl, Oțelea sau Ivănescu și cea din care au făcut parte Nicolae Munteanu, Vasile Stângă, Ștefan Birtalan, Radu Voina, Maricel Voinea sau Cezar Drăgăniță.
Și dacă Birtalan era tot un golgeter înnăscut, dar abia intrat în lotul cel mare al echipei naționale, ce s-au gândit antrenorii Nicu Nedef și Oprea Vlase? Ia să-l punem noi pe Bibi în cameră cu Gruia, care îi poate deveni ușor mentor, ușurându-i calea spre performanță.
Bun, zis și făcut. Gruia era cu 8 ani mai „bătrân” decât Birtalan și era deja lustruit cu toate șmecheriile tacit acceptate de antrenori, care erau obligați să-i accepte uneori derapajele de la „viața sportivă”, dată fiindu-i valoarea incontestabilă. Era probabil primul cantonament în care „Bibi” îl cunoștea pe „Guriță”, iar întâlnirea avea să-i rămână în minte pentru totdeauna.
Pe scurt, la puțină vreme după ce în cantonamentul handbaliștilor se dăduse „stingerea”, Gruia sare pe geam și se pierde în noaptea întunecată, lăsându-l singur pe „Bibi”. Spre marea sa uimire, „Guriță” revine abia spre dimineață, trecând ușor peste pervazul aceleiași ferestre prin care părăsise camera hotelului.
Dumitru Graur, omagiu pentru Ștefan Birtalan
Era rupt de oboseală, alcool și sex. Birtalan nu-și mai amintea dacă a apucat măcar să facă un duș, dar cert este că foarte curând întreg lotul a coborât la micul dejun, după care s-a plecat imediat la sală, pentru meciul care urma.
Ce a urmat l-a lăsat fără grai. Gruia nu numai că a jucat excepțional, marcând vreo 9 sau 10 goluri, dar a fost chiar cel mai bun de pe teren în acel meci! Iar „Bibi” și-a spus în minte că el nu va ajunge niciodată să se compare măcar cu uriașul Gruia, care nu dormise probabil niciun minut în noaptea precedentă. După spusele lui, s-a gândit atunci chiar să se lase de handbal.
Noroc că nu a făcut-o. Birtalan a ajuns campion mondial cu echipa României, a câștigat cu Steaua de două ori Cupa campionilor și a fost desemnat de trei ori cel mai bun handbalist al lumii.
A jucat handbal până la 39 de ani, lăsând tuturor o amintire luminoasă. N-a călcat niciodată pe urmele lui Gruia, în ciuda „lecției” primite în cantonamentul din tinerețe. Dar i-a fost urmașul perfect la echipa națională, uimind prin aruncările fulgerătoare de la distanță, de multe ori decisive pentru soarta partidelor în care juca. Cum a fost și în finala de Mondialul din 1974, când a marcat 7 goluri din 8 aruncări, iar România a luat titlul.
Dumnezeu să-l odihnească pe bunul „Bibi”!
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Sursa