Andre Agassi l-a jignit incalificabil pe Ilie Năstase şi a povestit un episod din copilărie care l-a marcat cu fostul mare tenismen român
Andre Agassi l-a jignit pe Ilie Năstase în autobiografia lui, intitulată „Open”. Agassi a povestit un episod în care a fost implicat cu Ilie Năstase, pe când americanul era doar un copil.
Tatăl lui Andre Agassi, Mike, care era pasionat de tenis şi a făcut tot ce a depins de el ca fiul său să ajungă un mare tenismen, căuta jucători profesionişti care să schimbe mingi cu băiatul lui.
„Unii sunt mai dispuși decât alții. Borg pare să nu-și fi dorit nimic mai mult decât asta. Connors vrea în mod evident să spună nu, dar nu poate, pentru că tatăl meu e racordul lui (n.r. – tatăl lui Andre Agassi se ocupa de rachetele lui Jimmy Connors). Ilie Năstase încearcă să spun nu, dar tatăl meu se preface că nu-l aude.
Năstase și cu mine schimbăm câteva mingi, iar Wendi (n.r: prietena lui Andre Agassi) se uită din dreptul fileului. Eu sunt nervos. Năstase e evident plictisit – până o vede pe Wendi.
– Hei, spune, asta e prietena ta, Snoopy? Chestia asta drăguță e prietena ta?
Mă opresc. Mă uit fix la Ilie Năstase. Îmi vine să-i dau una în nas românului ăstuia mare și prost, chiar dacă are cu jumătate de metru și patruzeci și cinci de kilograme mai mult decât mine. E suficient de rău că-mi zice Snoopy (n.r.: personaj de desen animat, reprezentând un câine din rasa beagle), dar își mai permite să vorbească atât de lipsit de respect despre Wendi.
S-a strâns o mulțime, cel puțin două sute de oameni. Năstase începe să joace pentru mulțime, spunându-mi iarăși și iarăși Snoopy, necăjindu-mă cu Wendi. Și eu care credeam că tatăl meu e necruțător.
În cele din urmă, aș vrea să am curajul să spun: ‘Domnule Năstase, mă faceți de râs, vă rog să vă opriți’. Dar tot ce pot să fac este să lovesc mai tare. Să lovesc mai tare. Apoi Năstase mai face o glumiță despre Wendi și asta a fost, nu mai suport. Îmi arunc racheta și plec de pe teren. ‘Să te ia naiba, Năstase’.
Tatăl meu se holbează cu gura deschisă. Nu e furios, nu e stânjenit – nu e capabil de stânjeneală și își recunoaște propriile gene când le vede în acțiune. Nu cred să-l mai fi văzut vreodată atât de mândru”, povestea Andre Agassi în cartea sa, „Open”.