Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește AS.ro pe Discover
1. Calificarea Ecuadorului e un semn că și binele poate învinge în fotbal. „La Tri” a adunat patru puncte și a prins locul în 16-imi la fotofiniș, dar ca joc a dominat grupa. Dacă planetele nu s-ar fi aliniat ostentativ împotriva lor, ecuadorienii ar fi trebuit să aibă trei victorii din trei. Contra Coastei de Fildeș, puteau conduce lejer cu 3-0 la pauză, iar cu Curaçao au șutat de 15 ori la poartă.
2. Sebastián Beccacece, cu aerul lui de fan Nirvana care are de bifat un botez, e blamat în Ecuador pentru că îl ține în brațe pe veteranul Enner Valencia și pentru că „La Tri” marchează cam puțin. Dar argentinianul știe meserie. În doi ani de când e selecționer, ai lui au pierdut doar două meciuri, cel cu Coasta de Fildeș și încă unul cu Brazilia, în septembrie 2024. Multe rezultate de 0-0, ce-i drept, și un fotbal cam prea cumpătat pentru pretențiile sud-americanilor, însă rezultatele i-au dat mereu dreptate lui Beccacece. Acum, la Mondial, Ecuadorul său impresionează și prin fotbal.
3. Unele greșeli de arbitraj sunt de înțeles, pe altele ești gata să le treci cu vederea. Cele de azi nu doar că-s absurde, dar mai și dau apă la moară prejudecăților. Să nu vezi ditamai piciorul în cap aplicat de Pavlovici lui Vite, ca la competițiile de taekwondo, e motiv suficient de reconversie profesională. Doamna Penso a mai comis-o o dată, când a dat penalty pentru Germania, dar atunci VAR-ul a salvat-o. Arbitrii de azi au microfoane, primesc ajutor prin căști și revăd fazele din 28 de unghiuri până să ia o decizie. Chiar și așa, mulți sunt sub nivelul celor de acum 10-20 de ani, care erau controversați și nu aveau tehnologie, dar mijeau bine ochii.
You must be logged in to post a comment Login