Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește AS.ro pe Discover
1. Probabil că trebuia să se întâmple și așa ceva pentru ca legenda lui Messi să fie completă și nepoții noștri să o savureze, peste ani, ca pe o povestioară din mitologie, cu zei care au însușiri la care muritorii de rând doar visează. A fost ca și cum, după ce a doborât totul de-a lungul carierei sale, ajuns la 39 de ani, Leo și-a inventat ad-hoc o nouă provocare: „Ce-ar fi să dau peste cap un meci potrivnic în numai zece minute?”. Absolut totul a fost împotriva firii până în minutul 80, de la perfecțiunea egipteană până la apatia lui Messi, deconectat și cu un tempo în minus. Doar că era împotriva firii noastre, de fapt avea un plan suprapământean. Și l-a dus până la capăt, nu știm cum. Nici nu trebuie să ne explice cum a făcut-o, pentru că oricum n-am înțelege.
2. Egiptul e o națiune uriașă, o țară esențială pentru umanitate, acum e mare și în fotbalul mondial. În Africa, „faraonii” au fost mereu o Italie care a dominat continentul prin inteligență și organizare, chiar dacă nu au avut materie primă ca în zona subsahariană. Astăzi au pierdut, probabil nedrept și după un arbitraj problematic, dar au scos definitiv capul în lume. Și au făcut-o în epoca lui Salah, dar ghidați de adevărata legendă a fotbalului egiptean, Hossam Hassan. Un „monstru” ca jucător, etalat acum, târziu, la 59 de ani, în fața lumii ca antrenor versat, capabil să blocheze, fie și pentru 80 de minute, eroul viitorilor noștri nepoți.
3. Argentina scârțâie atât de tare, din toate încheieturile, încât dependența de Messi este, paradoxal, cel mai bun lucru pe care îl are. În frunte cu Lionel Scaloni, întreaga delegație argentiniană nu are decât să se roage ca Messi mai are câteva povești la el. Se pot ruga la Dumnezeu sau chiar la Leo. Sau, cel mai sigur, la amândoi.
You must be logged in to post a comment Login