Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește AS.ro pe Discover
1. Cupa Mondială există tocmai pentru astfel de momente. Există pentru ca lumea să-l descopere pe Bubista, care a devenit selecționer în 2020, după ce înainte o antrenase pe necunoscuta Batuque. Există ca să-i admirăm pe Lopes Cabral, pe Deroy Duarte, pe Vozinha și pe toți ceilalți eroi din Capul Verde. Există ca să ne întrebăm, fără să avem habar de răspuns, cum de a putut să facă o asemenea grozăvie de meci o echipă care în 1978, când Argentina lui Kempes câștiga Mondialul, abia juca primul ei meci internațional?! Cupa Mondială există, până la urmă, ca să ne bucurăm și să învățăm. După meciul din noaptea asta, probabil că milioane de oameni au luat atlasul, au căutat țărișoara bizară formată din zece insulițe aruncate undeva pe coasta vest-africană, s-au plimbat virtual prin ele și apoi au căutat bilete de avion spre capitala Praia.
2. Jocul celor din Capul Verde, care acum trei ani pierdeau acasă cu Comoros, e cu atât mai fascinant cu cât Leo Messi continuă să fie de pe altă planetă. Golul, preluarea de dinaintea lui, pasele precise prin pădurea de picioare din fața lui, toate sunt opere de artă. Ca adversar, de la Messi te aștepți la orice, ești conștient că e imprevizibil, totuși te surprinde, pentru că vede ceva ce tu nici măcar nu-ți imaginezi. Apropo de imaginație, nimeni nu și-a imaginat că recordul lui Just Fontaine, 13 goluri la Mondialul din 1958, ar putea fi doborât vreodată. Până în noaptea asta, când Messi a ajuns suficient de aproape încât imposibilul să pară, pentru prima dată după zeci de ani, măcar discutabil. Leo are deja șapte goluri și, dacă lucrurile merg ideal pentru Argentina, încă patru meciuri de jucat.
3. Argentina are probleme și nici măcar nu știa. Apărarea, pe care Scaloni o făcuse cumva să funcționeze, a fost mai nesigură ca niciodată. Chiar și atacul pozițional a suferit în fața liniilor adverse. Dar Argentinei nu-i lipsește spiritul. Egalați de două ori, argentinienii au luat-o de fiecare dată de la capăt cu moralul nezdruncinat. La goluri și la final, s-au bucurat dezlănțuiți, fără acel oftat de ușurare pe care-l mai ai când îți trece glonțul pe lângă ureche. Singurul care a oftat a fost Scaloni, dar asta e viața antrenorilor.
You must be logged in to post a comment Login