Când Aaron s-a întors seara, a luat din nou același plic. I-am spus: „Nu mai lua asta. Ascultă-mă mai bine. Păstrează-le, mergi și te culcă. Mâine e o nouă zi.” Erau două tuburi.
Le-am ascuns într-o cameră alăturată. Deodată mi-a zis: „Du-te și dormi.” Am încercat să dorm, dar în fiecare noapte mă trezesc să văd dacă e bine, înțelegi? Mă trezesc din oră în oră sau la două ore și mă uit dacă e bine. Nu puteam dormi”.
Abdoul: „Pur și simplu s-a aruncat”
„La un moment dat, am ieșit și am văzut că nu era în cameră. Nici în living. Se închisese în bucătărie pentru că știa că dacă îl prind cu acele plicuri, le voi lua. Am spart ușa bucătăriei. I-am zis: „Aaron, uite în ce stare ești. Joci fotbal, clubul ăsta are clauze, trebuie să le respecți.” Mi-a zis: „Gata, nu mai iau.” S-a ridicat.
A doua zi, marți, a mers la antrenament. L-am însoțit cu șoferul. Când a ajuns, doctorii i-au făcut masaj. Și dintr-o dată, când s-a ridicat, a leșinat. L-au dus imediat la spital. Era inconștient. Dormea. I-au făcut un CT, i-au făcut analize de sânge. Din fericire, totul a ieșit negativ. Apoi am ajuns acasă, pe la 7-8 seara. După spital.
Când am ajuns acasă, l-am văzut întins în living, dormea. I-am zis să se odihnească. A dormit. Când m-am trezit, m-am dus la el, i-am făcut de mâncare. A mâncat. Nu s-a culcat imediat.
A venit și mi-a zis: „Abdoul, vreau apă.” I-am dat apă. Apoi mi-a zis: „Fă-mi un ou.” Mai târziu, mi-a zis: „Parfumul tău, l-am lăsat acolo.” Atunci mi-am dat seama: „Nu, nu e el însuși.”
L-am văzut ridicându-se, s-a dus în camera mea, a închis ușa. Am spart ușa. A ieșit în fugă. S-au întâmplat lucruri nebune. M-a privit. Nu m-a atins. I-am zis: „Frate, ești ca mine.” Am încercat să-l opresc. Încerca să se smulgă din mâinile mele. A deschis balconul. I-am zis: „Vrei să faci asta?” Mi-a zis: „Lasă-mă.”
În timp ce era pe balcon, am încercat să-l trag înapoi o dată, de două ori, de trei ori. M-a lovit serios cu cotul. Erau vecini jos care priveau. Și dintr-o dată, s-a aruncat. Pur şi simplu s-a aruncat. Eu am coborât scările. Nici nu am avut timp să iau liftul. Când am ajuns jos, credeam că încă respiră. Ambulanța a venit poate după 10-15 minute.
L-au dus. A venit și poliția. Am urcat. Au făcut prelevări. Au văzut hainele. Au văzut scena. Apoi m-au dus la secție pentru declarații. M-au interogat. Mi-au spus: „Nu o să te reținem, pentru că vecinii au zis că ai încercat să îl oprești de la a se arunca.” De patru ori. Sunt și camerele care au înregistrat.”, a fost mărturia şocantă a lui Abdou, citată de publicaţia Depeches241.com.
You must be logged in to post a comment Login