Alte Sporturi

(P) Fotbalul, sportul și sănătatea ochilor. Dr. Holhoș ne învață cum să ne protejăm vederea și să ne bucurăm de meciurile de la CM 2026

de
admin
29 iunie 2026

Media: Fotbal Club, luni, 18:00, DGS 1
Media: Fotbal European, luni, 22:00, DGS 1

„La fiecare 20 de minute de privit la TV, se recomandă să ne uităm aproximativ 20 de secunde la un obiect aflat la circa șase metri”, spune chirurgul oftalmolog Teodor Holhoș, Master Surgeon in Minimally Invasive Surgery și fondator al Clinicilor Dr. Holhoș, numărul 1 în oftalmologie la nivel național pentru al doilea an consecutiv
Înlocuirea cristalinului natural cu unul artificial multifocal este „pașaportul” spre independență mai ales pentru persoanele active care practică sporturi diverse, de la înot la ciclism sau alergarea de anduranță

Această expunere repetată la ecrane are efecte asupra sănătății ochilor. „Știm din multe studii și date clinice că expunerea prelungită la ecrane favorizează apariția oboselii oculare, un sindrom caracterizat printr-o senzație de disconfort la nivelul ochilor, vedere încețoșată, senzație de uscăciune și dificultăți de focalizare”, spune dr. Teodor Holhoș, chirurg oftalmolog și fondator al Clinicilor Dr. Holhoș, numărul 1 în oftalmologie la nivel național, pentru al doilea an consecutiv. „Potrivit studiilor, între 50% și 90% dintre cei care utilizează în mod frecvent ecrane digitale raportează unul sau mai multe dintre aceste simptome”, afirmă dr. Holhoș.

Meciul de seară, un efort în plus pentru ochi

Pe de altă parte, suporterii fotbalului se confruntă cu un tip diferit de solicitare vizuală. Vizionarea unui meci implică atenție susținută, urmărirea unor imagini în mișcare și, din ce în ce mai des, alternarea între televizor și telefon. Astfel, în ultimă instanță factorii care afectează cel mai mult vederea sunt timpul total petrecut în fața ecranelor, lipsa pauzelor și efortul vizual cumulat.

Unul dintre efectele cel mai bine documentate al privitului la ecrane pentru durate mari de timp este reducerea frecvenței clipitului. Mai multe studii experimentale au arătat că frecvența clipitului poate scădea cu 30% până la 60% în timpul utilizării dispozitivelor digitale. „Consecința este destabilizarea peliculei lacrimale, care duce la senzația de uscăciune, de arsură și iritație a ochiului”, spune dr. Holhoș. „Atunci când ne uităm la un meci, și mușchii ochiului sunt foarte solicitați: urmărim mingea, schimbările de cadru, grafica, scorul și așa mai departe. Ochiul este forțat să focalizeze practic în același punct, aproape fără întrerupere pe toată durata meciului.”

Simptomele apar de regulă treptat:

vedere încețoșată la finalul meciului;
dificultăți de refocalizare (între televizor și telefon, de exemplu; ecranul telefonului poate părea încețoșat, greu de citit);
senzația de ochi uscați sau de „nisip în ochi”;
dureri de cap, în special în zona frunții;
senzație de ochi obosiți;
sensibilitate crescută la lumină.

Vestea bună este că în majoritatea cazurilor aceste manifestări sunt reversibile. Ele arată însă că vederea este suprasolicitată, iar riscurile deteriorării vederii odată cu vârsta nu fac decât să se agraveze.

Ce spune știința despre protecția ochilor

Studiile clinice au demonstrat eficacitatea unor recomandări simple, la îndemâna tuturor, pentru protejarea vederii.

Regula 20-20-20 rămâne una dintre cele mai cunoscute: „la fiecare 20 de minute de privit la TV, se recomandă să ne uităm aproximativ 20 de secunde la un obiect aflat la circa șase metri” (20 de picioare, în sistemul de măsurare american), spune dr. Holhoș.

Astfel, ochiul se poate „dezmorți” focalizând la distanțe diferite, evitând fixarea privirii la o singură distanță și, astfel, oboseala oculară – chiar dacă asta înseamnă a pierde câteva scurte faze din meci.

La fel de important este să clipim conștient, mai ales în timpul emisiunilor lungi. Persoanele cu sindrom de ochi uscat pot folosi și lacrimi artificiale, recomandate de medicul oftalmolog.

Alte măsuri cu beneficii demonstrate includ:

iluminarea ambientală moderată, pentru a evita contrastul excesiv dintre ecran și cameră;
poziționarea corectă a ecranului, ușor sub nivelul ochilor;
reducerea reflexiilor (lentile de ochelari cu strat anti-reflex);
corectarea la timp a dioptriilor;
controale oftalmologice periodice, în special după vârsta de 40-45 de ani.

Se recomandă lentilele cu strat anti-reflex

Pentru purtătorii de ochelari, spune dr. Holhoș, „sunt recomandate lentilele de ochelari cu strat anti-reflex, care îmbunătățește contrastul la citire, reduce disconfortul la tranziția dintre ecranul TV și cel al smartphone-ului și ajută și la vederea pe timp de noapte”.

În ceea ce privește lentilele cu filtre pentru lumină albastră, dovezile rămân neconcludente. O amplă meta-analiză publicată în 2023 a conchis că acestea oferă cel mult beneficii modeste în ceea ce privește reducerea oboselii oculare asociate utilizării ecranelor. Ele nu trebuie considerate un substitut pentru alte soluții cu eficacitate dovedită: pauzele regulate, lentilele prescrise de medicul oftalmolog și amplasarea corectă a ecranelor.

După 45 de ani: provocarea presbiopiei

După vârsta de 40-45 de ani, vederea începe inevitabil să se deterioreze. Una dintre posibilele manifestări este presbiopia, o consecință normală a îmbătrânirii, constând în pierderea graduală a elasticității cristalinului, care nu mai poate focaliza corect obiectele aflate la apropiere.

În prezent, la nivel global se estimează că peste 1,8 miliarde de persoane trăiesc cu presbiopie, iar accesul insuficient la corecție optică rămâne o problemă majoră de sănătate publică.

Primele simptome ale presbiopiei apar în general în jurul vârstei de 45 de ani și se agravează gradual în următorul deceniu de viață. Pentru cei care se uită la un meci de fotbal, aceste simptome pot fi evidente – de exemplu atunci când privirea alternează între ecranul televizorului și cel a telefonului, iar acesta din urmă pare încețoșat. Acesta este semnul cel mai clar că ochiul nu mai poate focaliza corect la apropiere.

Presbiopia este o afecțiune comună și, din păcate, ireversibilă. Soluția clasică este folosirea a două perechi de ochelari, una pentru distanță, cealaltă pentru aproape, dar această opțiune are inconveniente practice evidente.

Din acest motiv, oftalmologii recomandă portul unor lentile de ochelari progresive, care au două zone de focalizare: pentru vedere la distanță în jumătatea de sus, respectiv de aproape în cea de jos. Este nevoie de câteva săptămâni pentru a te obișnui cu ele, însă pentru majoritatea pacienților acestea reprezintă opțiunea standard.

Înlocuirea de cristalin, o soluție definitivă

Există însă și pacienți care își doresc să reducă dependența de ochelari sau să scape complet de aceștia, ori pacienți care dezvoltă concomitent o cataractă incipientă ori alte modificări ale cristalinului.

„În aceste situații, noi propunem înlocuirea cristalinului natural cu unul artificial, o operație care este foarte sigură și cu rezultate foarte bune”, spune dr. Teodor Holhoș, care a fost invitat, începând din acest an, să realizeze operații de chirurgie refractivă la Viena. „Noi, în clinicile noastre, facem în fiecare an undeva în jurul a două mii de operații de înlocuire de cristalin, la pacienți cu presbiopie sau la care s-a instalat o cataractă, adică o opacifiere a cristalinului care apare odată cu vârsta. Folosim cristaline de top de la Zeiss, care este lider mondial în optică medicală, de la cristaline monofocale la cristalinele trifocale sau multifocale, cele mai avansate, care elimină cu totul nevoia de a purta ochelari.” Un cristalin artificial trifocal rezolvă problema tranziției de la privitul la TV la ecranul telefonului, fiind o opțiune potrivită inclusiv pentru persoanele cu un stil de viață activ.

Studiile clinice arată că pacienții care corespund criteriilor de eligibilitate pentru operația de înlocuire de cristalin pot obține un grad ridicat de independență față de ochelari, la un nivel optim de calitate a vederii. Intervenția este însă recomandată doar după un consult oftalmologic complet. Dar este „pașaportul” spre independență mai ales pentru persoanele active care practică sporturi diverse, de la înot la ciclism sau alergarea de anduranță. „Ca sportiv amator și pasionat de viață activă, îmi dau seama cât e de greu să alergi un maraton cu ochelarii pe nas. Așa că îi înțeleg și îi susțin pe cei care fac această alegere pentru a se bucura pe deplin de viață și de pasiunea lor”, adaugă dr. Holhoș, un pasionat al competițiilor Half Iron Man și Iron Man.