Iordănescu jr, la Interviurile Digi Sport. Edi dezvăluie în premieră de ce nu a mai continuat la națională după EURO

• Europa League: Roma – Bologna, joi, 22:00, DGS 2

• SuperLiga: Dinamo – Universitatea Craiova, joi, 20:30, DGS 1

Un interviu cu Edi Iordănescu nu seamănă cu niciun alt interviu. Răspunsurile se înfășoară în straturi multe și lungi, ca într-un cocon protector. Dar dacă ai răbdare să le dezvelești, unul câte unul, la final vei rămâne cu un nucleu clar și indivizibil – cel al performanței. În ultimii zece ani, Edi Iordănescu este singurul antrenor care a calificat România la un turneu final.

La un an și jumătate de la Euro, Edi Iordănescu vorbește pentru prima oară și mai deschis ca niciodată despre motivele complete pentru care nu a mai continuat la națională. În afară de problemele familiale și starea de epuizare psihică, au fost și neînțelegeri cu FRF. Legate de staff – disponibilitatea celor care lucrau la cluburi și nu permanent pentru echipa națională, numărul lor și nivelul salariilor. Ori legate de investiții mai mari în tehnologie, un proces pe care el îl vedea accelerat – povestește cum s-a folosit de AI la Euro – iar FRF mai etapizat. Confirmă și ce s-a vorbit la finalul anului trecut – unii jucători de la lot știau că Edi îl va înlocui pe Mircea Lucescu.

Vorbește și despre Mirel Rădoi, primul antrenor care are mână liberă la FCSB după perioada lui, despre relația cu Gigi Becali și face un anunț tranșant: vrea să revină în viitor la echipa națională! Și să o ducă la un Campionat Mondial.

Digi Sport: Intrăm direct în subiect. Cum putem bate Turcia acum?
Edi Iordănescu: Sigur, calculele arată Turcia favorită, iar pentru că jucăm în deplasare înseamnă că e și mai favorită. Dar asta nu anulează șansele noastre. Cred că prima condiție este încrederea. Echipa să meargă cu convingerea că se poate, să fie conectați băieții, să fie motivați.

Ce trebuie să se întâmple ca să ne calificăm? Pentru că și în trecut am văzut că uneori e nevoie ca toate planetele, toate astrele să se alinieze și tot norocul să vină la noi și tot ghinionul la ei. 
Nu sunt o persoană care să creadă foarte mult în noroc. Cred în șansă, dar performanța nu pică din cer, trebuie să o construiești. Sunt un om care crede în Dumnezeu și în destin, dar cred în muncă, în profesionalism. Și faptul că suntem la un baraj și în final ne despart două meciuri de un Mondial după 28 de ani, avem datoria să dăm totul pentru asta. Sigur că toți ne-am fi dorit ca să mergem direct. Și atunci când am văzut grupa, cred că toți ne-am entuziasmat foarte tare. Personal am făcut asta. Am avut foarte mare speranță. Din nefericire, am terminat pe locul 3, dar și această plasă de siguranță asigurată, și mă refer la baraj, în final a fost câștigată de noi și nu ne-a oferit-o nimeni cadou.

Dar a fost o grupă mai ușoară față de grupa pe care am avut-o pentru europeanul la care ne-am calificat?
Atunci am avut o grupă cu Elveția care e nelipsită de la turneele finale. Elveția a fost și este o forță. Este echipa care își câștiga grupa în toate calificările. A făcut-o și acum din nou pentru Mondial. Este prezentă la toate mondialele și europenele în ultimii ani. Deci am avut o favorită clară în acea grupă. Cu toate astea am reușit să câștigăm grupa neînvinși de pe primul loc și la cinci puncte de Elveția.

Înainte de Euro, era 90 la sută sigur că va rămâne

Aș merge cu discuția spre un moment care nu a fost clarificat sută la sută pentru suporterii naționalei, cel al plecării tale. Înainte de Euro, în ce măsură credeai că vei rămâne?
90 la sută. În premieră chiar vă spun un lucru, aveam structurat în linii mari și deja pregătit planul pentru după Euro. Pentru că urma Liga Națiunilor, care era importantă pe de o parte pentru că puteai să mai lucrezi, să corectezi, să îmbunătățești, dar și pentru că ne asigura această plasă de siguranță pentru un eventual baraj. Dar da, structurasem deja în linii mari un plan și asta spune multe. Mi-am dorit și am fost convins că voi continua.

Și atunci care a fost momentul în care balanța a început să se încline spre plecare?
Când două părți își doresc să continue să lucreze împreună și în final nu se întâmplă, înseamnă că nu au găsit numitorul comun. Dar înainte de Euro au fost trei luni de zile de discuții, de negociere. Se apropia Euro, am cerut să oprim totul pentru moment, ca să ne putem concentra 100% pe pregătirea turneului. După Euro, însă, am intrat într-o altă zonă ca stare de spirit și psihic și mi-am dorit un pas în spate.

A dorit mai mulți oameni permanenți în staff și un plus de tehnologie

Pe lângă acele probleme personale, știu că au fost și alte lucruri care au contribuit la plecarea ta, dacă poți să le confirmi. Unul dintre ele, staff-ul tehnic. Mulți dintre colaboratorii tăi veneau de la cluburi la acțiunile naționalei. Una dintre cerințele tale a fost ca aceștia să fie angajați permanent, chiar și mai bine plătiți. Iar acest lucru însemna un efort financiar din partea FRF și s-a ajuns la un blocaj. Așa a fost?
Cam așa a fost. A fost un cumul de factori. Un mix profesional și personal. Dar da, au fost mai multe motive și unul dintre ele a fost și acesta. A fost o situație care a dus la un blocaj cu staff-ul. Mi-am dorit un staff complet, mai complex, mai numeros și mai bine susținut din punct de vedere financiar. Este o realitate. Nu trebuie să ne ascundem. Mi-am dori să am oameni în plus în staff. Știu ce înseamnă fotbalul modern, știu ce înseamnă fotbalul la cel mai înalt nivel, ce înseamnă un staff competitiv. Fără asta nu poți reuși, nu poți ține pasul. Nu în ultimul rând, mi-am dorit și un plus de tehnologie.

Adică?
În perioada cât eu am fost acolo am implementat foarte multă tehnologie și mi-aș fi dorit să continuăm să dezvoltăm segmentul ăsta, pentru că ăsta este viitorul. Mărturisesc că și în pregătirea Euro am apelat la o companie care lucra cu inteligență artificială și ne-a ajutat. Mie îmi plac lucrurile astea foarte mult. Și aici am mai solicitat îmbunătățiri. Cred că aici am fi putut să găsim resurse, dar din păcate au fost alte zone unde nu s-au găsit.

La Legia a avut 5 secunzi și 5 analiști

Concret, ca să revenim la partea cu stafful și să înțeleagă toată lumea. Cât de important era pentru tine să ai niște colaboratori permanenți, din zona medicală, din zona preparatorilor fizici, analiști? Problema fiind că aceștia lucrau la echipe de club și veneau doar când erau ferestrele naționalei.
La Legia Varșovia am avut 5 secunzi, 2 antrenori de portari, 5 analiști, data analist, match analist, am avut departament special pentru scouting. Nu poți să le cuprinzi tu singur pe toate. Ai nevoie de resursă umană și de specialiști. Făcând o paralelă, am vorbit cu cel care la UEFA era reprezentantul zonei de analiză. Și m-a întrebat câți analiști avem și i-am răspuns că, practic, era unul singur… Și asta pentru ce voiam noi să facem, imagini în timp real, cu decupare de video, să îmi trimită pe bancă în timpul meciului, live, anumite momente din joc, pe care le solicitam.

Și de câți ai fi avut nevoie?
Nu ca Italia, care, prin comparație, avea 8 sau 9 analiști. Dar ai nevoie de resursă umană, ai nevoie de suport. Recunosc că Federația face eforturi fantastice ca să ofere condiții foarte bune, dar totuși sunt zone unde trebuie în continuare să ne dezvoltăm și să ne îmbunătățim și eu am dorit poate să accelerez un pic acest proces, tocmai din dorința mare de a merge către următorul nivel.

Dar unde s-a ajuns la blocaj, la partea financiară sau pur și simplu la viziune, adică cei de la FRF considerau că poate nu e necesar să fie atâția oameni?
Nu știu, poate au văzut un pic altfel parcursul, traseul, mai etapizat un pic decât așa categoric ca al meu. Nu mai contează acum. Cred că tot ce s-a întâmplat ar trebui să meargă în trecut, să aparțină trecutului. Iar eu, în momentul de față, aparțin trecutului la echipa națională.

Jucătorii naționalei știau la finalul anului trecut că Edi va reveni

Mergem într-un trecut mai apropiat atunci. E adevărat că ți-a fost propusă revenirea la națională la finalul anului trecut? Pentru că informațiile pe care le avem noi sunt că unii dintre jucătorii naționalei chiar fuseseră anunțați că tu vei reveni ca selecționer.
Mă surprinde ce îmi spuneți până la un punct. Pentru că nu e prima oară când aud asta. Cred că este a doua sau a treia oară când aud această informație și, paradoxal, chiar din anturajul echipei naționale am auzit acest lucru. Dacă cineva a făcut asta sau s-a întâmplat asta, cred că a fost o confuzie și cred că n-ar fi trebuit să se întâmple. Pentru că, atât timp cât eu nu am avut niciodată o discuție concretă sau un acord dat ca să revin la echipa națională și concentrarea, focusul meu a fost total pentru locul unde eu eram, în Polonia, la Legia Varsovia, cred că nu e normal, nu e firesc. Și nu ar fi trebuit să se întâmple.

Nu discuții concrete, nu ofertă, dar așa, tatonări, contacte au fost în această perioadă?
Eu am fost aproape permanent în contact cu persoane din anturajul echipei naționale. Cred că, după ce am realizat împreună, sunt lucruri normale, umane, sunt un om de comunicare, al dialogului și în final cred că nu e nimic greșit că am ținut legătura. Dar ca să fie o discuție concretă de a reveni la echipa națională, o ofertă, nu s-a întâmplat.

Vrea să se întoarcă antrenor la națională în viitor

Dar se mai întoarce Edi Iordănescu vreodată la națională?
Echipa națională va rămâne permanent în sufletul meu. Am crescut așa. Așa că e clar că răspunsul nu poate să fie decât unul afirmativ. Îmi doresc într-o zi să revin la echipa națională. Acum trebuie să fie și contextul potrivit. Nu mă văd revenind curând.

Și Mircea Lucescu s-a întors după 40 de ani…
Nu cred că se va pune problema în viitorul imediat, dar în viitor, da, mă văd, îmi doresc asta și cred că se va întâmpla. Și, dacă am avut această onoare să reprezint România și românii la un turneu final european, mi-aș dori ca acest lucru să se întâmple și la unul mondial.

Nucleul naționalei de la Euro încă mai poate duce câteva campanii

Ești de părere că poate a trecut ciclul nucleului de atunci al naționalei? Mircea Lucescu spunea că a greșit că a mers prea mult pe mâna unor titulari de atunci.
Orice antrenor are viziunea lui. Dar dacă mă raportez la ce am lăsat eu acolo, am construit împreună cu acel grup o echipă, una competitivă. O echipă care câștigă două grupe, și de calificări și de Euro, nu poate să fie decât o echipă competitivă.

Și care mai avea benzină? Mai avea energie?
Sută la sută! Pentru că, dacă ne uităm la media de vârstă a echipei, unde jucau la momentul respectiv, unde joacă în continuare, fără doar și poate echipa asta poate să mai ducă încă cel puțin una, dacă nu chiar două campanii. Ok, mai poate să dispară un jucător, doi din circuit, dar ca nucleu – uitați-vă la vârsta lor! Cum ne-am entuziasmat când ne-am calificat la Euro după atâtea dezamăgiri, acum am fost surprins că iar ne-am dezumflat imediat. Nu se poate! Acest nucleu are în continuare mult potențial. A demonstrat că e competitiv. Ba mai mult decât atât, eu îl consider mult mai competitiv decât era înainte. Pentru că o experiență la un turneu final, meciurile cu acea miză, cu acea atmosferă, nu pot decât să te facă și mai bun, și mai competitiv și să te întărească, inclusiv emoțional. Ceea ce sunt sigur că ne va ajuta la acest meci cu Turcia.

Cum ai resimțit anumite declarații care minimalizau oarecum performanțele naționalei de atunci? Mă refer în special la cele legate de stilul de joc, de posesie.
Cred că o calitate mare a unui antenor este să rămână autentic, indiferent de zgomotul din jur. A fost foarte mult zgomot, a fost foarte multă critică. Au fost voci care m-au criticat când am venit, că de ce am venit. M-au criticat pe parcursul campaniei și apoi m-au criticat și de ce am plecat.

Asta e bine, când lumea are regrete că pleci. Ai analizat realist atunci și ai ajuns la concluzia că doar cu acel stil de joc se pot obține performanțe?
Pentru mine rămâne performanța. Nimeni nu poate să o șteargă. Am scris, împreună cu un grup extraordinar de frumos de jucători și cu oamenii din jurul echipei naționale, o pagină frumoasă pentru echipa națională.

Dar te-au deranjat, totuși, acele afirmații?
Cred că dacă îmi puneai întrebarea asta acum 20 de ani, aș fi spus categoric da. Acum spun cu toată convingerea nu. Am trecut de faza în care să mă las afectat de astfel de lucruri.

Edi Iordănescu explică de ce schimba echipa pentru meciurile din trei în trei zile

O strategie pe care o aveai atunci când România avea meciuri din trei în trei zile… Obișnuiai să schimbi mai mulți jucători, lucru care apoi nu s-a mai întâmplat și în final s-a considerat a fi o greșeală.
Toate deciziile pe care le-am luat – le-am luat având la bază o analiză. Nu am făcut nimic întâmplător. Înainte de orice, calitatea unui antrenor competitiv este aceea de reuși să separe analiza de emoție. Luați, spre exemplu, meciul cu Israel, când am obținut matematic calificarea. Trei zile mai târziu, deși eram calificați, am venit și am jucat cu Elveția cu un stadion plin cu 50.000 de oameni. Poate firesc, din partea unui antrenor, era să dea posibilitatea acelui 11, acelor jucători care au început în Israel, să vină și să culeagă ovațiile. N-am făcut asta, am schimbat 4-5 jucători, inclusiv atacantul. Marcase Pușcaș cu Israel, am intrat cu Alibec titular și a marcat și el cu Elveția.

Nu pot jucătorii noștri să joace din trei în trei zile?
Noi, din păcate, aveam prea puțini jucători în cupele europene. Îmi aduc aminte, atunci cred că era doar Racovițan cu Rakow. Noi nu aveam jucători care să fie obișnuiți să joace la trei zile, care să înțeleagă ce înseamnă procesul ăsta de recuperare, revitalizare, reconectare rapidă pentru următorul joc. Nu aveau antrenament pentru asta, nu erau obișnuiți cu acest lucru. Sigur că și jucătorii noștri pot alerga, pot fi agresivi, pot avea intensitate, dar trebuie să antrenezi asta, să fii obișnuit cu asta. Neavând acest antrenament, am considerat că e în avantajul nostru ca la trei zile să reenergizăm echipa, să intrăm cu 3, 4, 5 jucători proaspeți. Chiar dacă nu sunt adeptul modificălor masive, pentru că asta înseamnă că suferă relațiile de joc, suferă omogenitatea, reperele, automatismele, dar era un rău care l-am considerat mai mic. Dar și aici era o strategie, încercam să schimbăm maximum unul sau doi jucători pe compartiment, ca să nu dezechilibrăm. Dacă schimbam wingerul stânga, păstram fundașul stânga, spre exemplu.

S-a supărat vreodată vreunul dintre jucătorii schimbați, mai ales după o victorie, când era lăsat pe bancă?
Dacă s-a supărat a fost problema lui, nu a mea. Mi-am asumat-o și au înțeles.

Cum vi s-a părut venirea lui Pușcaș la Dinamo?
Ținând cont de contextul lui, eu am salutat revenirea lui și cred că este un win-win. Și pentru Dinamo, dacă reușește să-l reintegreze, să-l pună pe picioare, cum ne place nouă să spunem, iar el să-și găsească motivația și ambiția necesare, orgoliul lui – și sunt sigur că le va găsi. Cred că poate să fie productiv pentru campoionatul nostru, chiar dacă a avut o pauză destul de mare.

Naționala va fi pe mâini bune cu Gică Hagi

Gica Hagi la națională, spre asta pare că se îndreaptă lucrurile, mai ales după ce pachetul majoritar de la Farul a fost preluat de Gică Popescu.
Dacă se va confirma acest lucru și Gică Hagi va fi noul selecționer, mă bucur extrem de mult pentru el. Se pare că își dorește foarte mult și asta am citit eu printre rânduri în declarațiile lui. Cred că echipa națională va fi pe mâini bune cu Hagi el și are toată capacitatea și toate mijloacele ca să producă rezultate pentru echipa națională.

Galerie Foto

L-a surprins decizia lui Rădoi de a merge la FCSB

Rădoi la FCSB, primul antrenor cu mână liberă acolo după plecarea ta. Te gândeai că va mai veni un astfel de moment?
Trei luni cred că am stat, sau un pic peste trei luni dacă mi-aduc bine aminte, la FCSB.

Și cât crezi că va rezista Rădoi?
Înainte să spun cât cred că va rezista Mirel, o să spun că eu am plecat de la FCSB după 7 victorii și un egal. Una dintre victorii, 6-0 cu Dinamo. Cea mai mare din istorie. Am avut o singură înfrângere și aia a fost chiar la început. Două luni de zile am avut tot suportul, convingerea și libertatea din partea patronului, dar după două luni de zile, au început să scârțâie un pic lucrurile.

Deci cam atât e termenul de expirare, de garanție.
Eu am convingerea că, dacă acea înțelegere între noi ar fi persistat, am fi putut să producem lucruri frumoase împreună. În ceea ce îl privește pe Mirel, și pe mine m-a surprins un pic decizia lui, dar îl cunosc un om analitic, un antrenor cu valori și cu principii. Un om care, sunt sigur, își asumă rolul și în ce intră. Sunt sigur că au fost discuții clare între cele două părți și dacă Mirel a spus da, înseamnă că are convingerea că poate să lucreze așa cum el își dorește.

Dacă îi spui arhitectului cum să arate stâlpii de rezistență, e posibil să-ți cadă casa în cap

Dar crezi că e posibil ca Gigi Beccali să fie înțeles în al 12-lea ceas că nu mai merge ca până acum? Sau crezi că nu se va schimba?
Eu ce pot să spun este din poziția mea, a antrenorului. E firesc ca patronul să aibă opinii, propria analiză, expertiză. E normal să vină și să pună întrebări despre absolut toată activitatea ta, că e procesul de pregătire, mijloace de lucru, nu știu, felul cum analizezi, pregătești meciurile. Dar totuși, până la un anumit punct, cred că exclusiv tehnic, pur tehnic, decizia trebuie să aparțină în totalitate antrenorului.

Aveai astfel de discuții lungi cu Gigi Becali?
Da. Și pot să spun că multe dintre ele au fost chiar foarte logice și raționale. Însă atunci când angajezi un arhitect și un constructor să-ți facă casa și îi spui cum să arate, îl lași să-i aparțină ceea ce înseamnă partea tehnică, pentru că, dacă îi spui cum trebuie să arate stâlpii de rezistență, e posibil să-ți cadă casa în cap. La fel cum cred, cu toată convingerea, că atunci când ajungi să-ți negociezi autoritatea, deja ai predat autoritatea. Eu nu mi-am negociat nicăieri autoritatea, eu am spus ce vreau cu subiect și predicat și am spus asta accept, asta nu accept.

Adică ar trebui să pleci de la prezumția autorității.
Sută la sută și lucrurile să fie foarte clare de la început.

E conștient că mulți îl consideră dificil

Cu cine ai avut discuții mai lungi? Cu Gigi Becali sau cu Neluțu Varga?
Cred că dacă fac un top acum, cu patronul Legiei am avut cele mai lungi discuții. Dar da, am lucrat în țară cu Neluțu Varga, Gigi Becali, Nicolae de la Astra, Porumboiu… Dar dacă au fost contracte pe care nu am reușit să le termin, au fost tocmai pentru că, indiferent de context, de dificultăți, nu m-am abătut de la valorile mele și am preferat de multe ori să plec. Chiar dacă pe termen scurt am pierdut, dar pe termen mediu-lung am câștigat.

Am vorbit despre cât de greu e să lucrezi cu unii conducători, dar cum crezi că este perceput Edi Iordănescu? E dificil să lucrezi cu el?
Din afară mi s-a spus de multe ori că da, dar eu nu cred asta. Cred că am și eu, ca orice om, ca oricine antrenor, anumite fixuri. Cred că am foarte multe convingeri, repere, valori pe care nu mi le va schimba nimeni. Și atunci, probabil că, din punctul ăsta de vedere, mulți mă consideră dificil. Dar cine a lucrat cu mine și-a dat seama că, dacă reușește să se țină departe un pic de zona mea de control, atunci lucrurile funcționează.

Etichete: edi iordanescu , antrenor nationala romaniei , radu dragut , bogdan pop , iordanescu interviurile saptamanii

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News